DAN ANGHELESCU ‒ 75
Starea de urgenţă
pe tăcute/ apune/şi tot/ apune/ civilizaţia/ imaginii… a /laboratoarelor/
a pandemiei/ a / abatoarelor…
nu mai este/ nimic de spus/ne întoarcem/ dintr-o călătorie…/
căruţe de cuvinte
se răstoarnă/ din metafizica noastră…/să deschizi o/ prăvălie de/ iluzii/
devine
un fel de / tehnică neagră/ a/ dezesperării
habar nu au / mărunţii slujbaşi…/ nisipuri/ lunatice/ se află/ acolo…
o/ certitude/ incertitude…/ allons choisir d’autres/ destins
identitatea noastră/incertă/consultă-n/zadar/ cadenţele/ acestui
univers săpat/ în graiuri/ necunoscute…/ ploaia verde/ încalecă
/tramvaiele/ copacii/
şi noaptea…/ vom fi victime/ fiindu-ne/ dată
puterea obişnuinţei…ea/ îşi lasă/ îşi uită/ îşi abandonează/ în fiecare
încăpere/ acel sentiment / de book- hungry…/fiinţe albe/ rătăcitoare
ca nişte/ scrisori/ anonime/ se mişcă/strigă/bat la uşi/se ascund/ prin
tablouri…/reinventează frica/ şi înălţimile…/ şi rumoarea/continuă/ cu
accent/ englezesc…/sufletele/ noastre/reinventează/ obiecte/ necunoscute/
şi
copiii obosiţi/ sub măştile/chirurgicale …
autoreflecţii/ ale/ incertitudinii/
où la matière est /mépris de la matière…
se/ fumează insidioasele entropii/
şi / un/ altcineva/ cu totul străin/rupe/ confiscă/ mari
continente/ bucăţi întunecate/ din propria noastră/ fiinţă…
şi ce conversaţii/ o / ce conversaţii am/ fi întreţinut/ cu ultimul/ aurolac
lăsat/ să rătăcească/ sub ploile/ verzi/ ale oraşului
sunt spaţii/ în care / ţi se va/ îngădui/ inexplicabilul/… să/ te /
obiecto-fiinţi/ …să te Iov în/ pustiu/ să /te/ golul şi vidul/…să te/ mare
/ corabie/ şi să te/ domnul/ Rimbaud…/ aşa că poetul/ se va/
cheltui/ în cealaltă/ jumătate / nevăzută/ a lui…/
entre le coeur et l’autre coeur/ un poème/ soudain dévore le poète…
altă lume/ alt/ vis…
de ce/ să nu fie el/ toamnă/ într-o bună/ zi/cu surâs/ violaceu/ şi/ înalt…
raglanul/mă apasă/ pe umeri/ ca o lungă uitare/ aşteptând duminecile/ şi/ vara
cu tobe şi/ trestii uscate de/ fum…
între două adrese/… adrese/ fictive / fictive/ voi /inventa/ o absenţă…
/d’un négatif/ irrécusable…
ce dacă/lumea/ se-ntunecă…/ frigul/ scoate din lucruri/ imensa/ tăcere
a nesfârşitelor/ spaţii…/
aşadar/am să-mi gândesc/ singurătatea… am să-i spun/ numele… numele/
meu…
regatul ei/ îşi pierde/ unul câte unul/ oceanele…
prin/ faţa copacilor/ trec marfarele/ negre/ ale lumii/ de dincolo
et maintenant/ je pouvais jouir/ comme je n’en avais
jamais joui/ de ma solitude…
fin fond du néant/ poemele mele / vor fi depozitate/ în farmacii…
încuiate-n sertare
la marginea/ mahalalelor/cineva/ şi el/singur/ va/închide/ o
ultimă poartă…
aşadar/ priviţi-mă…/ pe plaja electrică/ vântul târăşte/ o mirişte
imaginară… aşa/că
fantasmele se/ nasc din nimic/ şi din orice…
în singurătate/ îmi voi citi/ propriul chip/pagină cu/ pagină
file albe/ file negre
voi traversa/ podurile lor/ mişcătoare/ şi
totul se/ va desfăşura/ ca într-un
show/ al celor mai/ adevărate/ oglinzi… şi mai ce?
şi mai ce?…/ steauă neagră /în lungi şi fastuoase/ dimineţi…
creşte/ tot creşte/ iarba/ pe/limba/ tot mai amară/ a unui sfârşit de/istorie şi cu ochii mei/ ce
încă mai pot/ privi toate/ astea
lăcrimez/şi /respir/ dintr-o ţară/ care n-a/ existat
domesticirea/ echivocului/ a devenit / o nouă/ religie…
pentru asta i se lipesc/ orizontale bucăţi de/ ceruri…cu
stoluri de păsări cu tot…
în situaţii/ de criză/ stări de urgenţă/ ori când/ sfericitatea/realului/ nu mai
poate fi/ ascunsă/ echivocul
se conjugă/ cu nourii/ cu înserarea/ şi cu/ neantul
a cărui privire/ ne urmăreşte/ de/ pretutindeni….
nisipurile/bălţile/şi piatra/ intră atunci/ în/ levitaţii/ secrete…
un fluier/stingher/ rosteşte/ lungi rugăciuni/ ale uitării /şi
graţie lui/ în rugăciunea/ domnească
le sang du langage devient plus chaud…/ plus sensible que nous/ dans un/
rêve/ sans/ fin…
strig/ pentru tine/ peste/ Marea/ cea/ Mare
ademenesc/ nenumăratele ei suflete/ şi triburi/ nocturne
cu / numele ei/ toate necunoscute/ adânci şi/ albastre…
şi cum
sărată şi nebună/ strigând-o
doar /pentru/ tine/ Talassa / Talassa
urlu/ deasupra/ ei
se/ împachetează/ înserările/ învăţate clipă de/ clipă
când luna/ ridică uriaşe/ spinări
de apă/ verzuie şi/ alge…
cu/ un cuvânt/ mai mare decât/ însăşi/ vederea marea-
ţi va/ spune
că/ sunt/ cu furtunile/ cu peştii/ cu
năvoadele şi/ rătăcitoarele/ negre/ mahune…
şi astfel parcă / te-aş cuprinde/ dintre
scoici/ şi arginturi/ furate…
spre/ munţii/ din lună / noapte de noapte/ memoria
mă urcă/ pe funii astrale/ şi /tocmai / atunci
vom simţi/ în noi / cum/ se fabrică/ lung
îndelung/ prea-târziul…
şi/ eu/ care/ crezusem/ chiar/ crezusem
c-am să-ţi/ pot inventa/ mari poeme / de dragoste
cu străvechea/ şi ameninţătoarea/ lor privire/ fosilă
oraşele mării/ se uită/ prin mine/ şi nu mă / aud
nu mă văd