LUCIAN ALEXIU
Yorick
totul de vânzare:
praful de pe tobă
pulberea de sub tălpi lumina din palmă păianjenul din tavan
roiul de albine din scorbura
teiului –
numai tu nu bravule
inocentule
întunecatule
numai umbra şoimului nu
numai calul în salt
numai lătratul haitei
de vânătoare
în amiezi de demult
numai soarele limpede
zmeura –
numai craniul tău nu
încă pe jumătate-n pământ
cum fagurele crescut din
strălucirea întunecată
a mierii
Nu te speria
nu te speria
ceru-i roşu la răsărit
nu te speria
catedralele se aprind câteodată spontan
nu te speria
avioanele cad ca nişte pietre în mări
nu te speria
peştii o iau la vale cu burta în sus
nu te speria
vântul duce departe norii de fum
nu te speria
dacă suntem prea mulţi
vom fi mai puţini
La o sută de coți sub pământ
în buncărul aflat la o sută de coţi sub pământ
sancho pregăteşte
conferinţa de pace –
răsfoieşte gânditor horoscoapele
măsoară pe hartă
pune un steguleţ aici
unul dincolo
înconjoară cu violet marele rift african
trasează discret noua linie de apărare spre răsărit
goleşte apoi pe rând scrumierele
mătură de pe lângă pereţi
cioburile groase de sticlă
adună mormanul de oase zvârlite
la prepelicari
mormăie –:
şi cavalerii ăştia
se întorc aici de o mie de ani şi nici un progres
Albă azurie cărnoasă
prin ţara nimănui
cu doi peşti şi cinci pâini –
zi de zi
către o zare prăfoasă
zi de zi
întâlnirea cu îngerul
zi de zi
albă azurie cărnoasă
o fiinţă coborâtă
cu hârzobul
din cer
În larg
înotător liber:
pe crucea din dreapta
pacea deşertului sub soarele la răsărit
pe crucea din stânga
pacea deşertului sub soarele la apus
pe crucea din mijloc
golul unei prăpăstii
la mare
în munţi
(iar tu în vremea aceasta în larg
înotând
înotând
urmărit de urările deşucheate ale unei liote
de războinici mahmuri)
Arta seducției
hylas cel cu o sută de chipuri
shiva cel cu o sută de braţe
stolul cu o mie de ochi
copacul cu o mie de rădăcini
agitându-se
furibund
în văzduh –
arta multiplicării
arta seducţiei
în natură
(studiu de caz
la cei vechi)
Legăturile primejdioase
priveşti cum
mici vălătuci de fum
urcă de pe altare
la cer
cum se întorc
mici vălătuci de lumină
din care-ţi vorbeşte morocănos zeul
în care e gata să te răpească
zeiţa –
navighezi după zborul păsărilor
nu nesocoteşti semnele
totuşi comerţul cu-ntraripaţii
ţi se pare din ce în ce mai nesigur
legăturile cu ei
primejdioase