OCTAVIAN MIHALCEA
Mesaj posesiv
Surprind un semn
din arborii aerului.
Mi se pare că am dreptul
să trăiesc în camere postume, fără inimă.
Clanul meu se trezește tiranic.
Multe sfere ies de sub presiunea
celor ce nu ne pot salva.
Stilul ochestrei modifică unghiurile.
Portrete în linie.
Doctori care odată și odată tot sparg vitrinele.
Peste ocean, violența cheamă copiii fără frică.
Am luptat jos, am câștigat curbele pătate.
Noaptea, prin zăpadă, doar înalț
capul pentru a vedea culorile.
Simplă și nesigură – amintirea
acestui început de iarnă.
Libertatea poate muri oricând.
Piane imense purtate de pești.
Cum să hrănim o fotografie elastică?
Oblic și obscur
Parfumul celor mai lungi flori.
Grădinile ard ca niște fantome.
Mergi, apoi zbori prin ploaia
pe care mi-o desenai între pereți.
Sclavii metalului arată celelalte voluptăți.
Mult ritm, muzică odată descompusă.
Câteodată e frig printre mese.
Corăbii peste orologii …
Să nu uiți marionetele pietrei!
Se schimbă ce-i mistuit,
negru transparent fără contur.
Este o metodă a sentimentelor fugind spre cărnuri reci.
Capul plutește spre
mari, sălbatice voluptăți din larg.
Dincolo pot fi chiar viorile asaltului.
La picioare avem ecouri care te schimbă.
Piramidele înaripate!
Șarm puțin iertător.
Teatrul din mijloc
Nu înțeleg… Accept desenul rezistent.
Cortegiul teribil egal cu lumea,
adevărata lume a suferinței.
Orice imagine va fi sculptată
cum cade într-un muzeu.
Transformă acum timpul!
Schimbarea zeilor învinge întunericul,
voce preferată care nu se ascunde.
Ramă pentru a nu pierde cavernele iubite.
Dar loviturile încă sunt deschise.
Decizie deloc banală.
Imaginea luptei de mare,
cea mai albă mare.
Călătoresc în visele tale,
nu mă apăr.
Înving răni. Traversez enigme
Acum vezi câmpul volant
pe care l-am descoperit.
Argint negru
Școala voiajelor printre
nesupuneri fatale.
Nu-ți fie frică
de respirația elefanților.
Ochii păsării vor renunța
la plutirea aripilor, purtând
deasupra măreția cu coarne.
Pisici minerale aprind imaginația ierburilor,
ca într-un tablou vivant nepătruns.
Sunt așteptate măștile sfinxului manierist,
vizita neașteptată a lui Orfeu în flăcări.
Alături se trezesc reflexe necunoscute.
Tentația izbucnirii strălucitoare.
Integrăm elixirele armonice,
puritatea monștrilor insomniaci.
Celelalte nume se înfășoară
după lămpile din argint negru.
Argint negru pentru al treilea ochi.
Profiluri
La judecata lui Saturn,
adeseori dezgolim
capetele ultimilor împărați.
O antologie labirintică
va conține cu siguranță arme.
Apărăm ferestrele blânde.
Caligrafie transformată brusc,
pe pielea unui urs rănit.
Rădăcini sobre diluate
în laptele îngerilor.
Semnele japoneze aduc alături
imenși aburi intermediari.
Totuși, copacii rapizi alcătuiesc
spectrul neuitat al șarpelui.
În serie
Apar uși deschise pe jumătate,
abandon, pentru alții înșelătorie
dintr-o realitate extinsă, fără istorie.
Călăreți în flăcări taie lemne vrăjite.
Bărbile lor cu parfumuri necunoscute,
capriciu liber înălțat.
Așa începea imperiul columnelor pure.
Vei prefera înclinarea proporțiilor,
influența voluptății cubului.
Vrei să simți intensitatea climei albe,
divizările alegorice spre marginea pietrei.
Doar pe întuneric mângâi urmele
unei anatomii triumfătoare.
A doua zi șochează numai prin pașii verzi.
Și jocul cu soarele poate fi periculos…
Bijuterii
Locul pe care
îl permit cântecele …
Vor fi melodii tandre
pe scena de ciocolată.
După colț, câteva spirite nobile.
Femeia lui Stravinski e acum suportabilă.
Pirueta, altă piruetă conduce durerile.
Regulă bizară, netrecătoare.
Trandafirii pulsează.
Ai vrut poezia pură, undeva.
Nu mint..
Revoltă!