DANIELA ANDRONACHE

Tropaeum Traiani

În căldura amiezii de vară,

daci în lanţuri

asudă

pe sub cuşmele lor.

 

Nu mă rabdă inima

şi le-ntind năframa

să-şi şteargă sudoarea.

 

Ei mă privesc miraţi

preţ de-o clipă,

iar eu simt

cum se-nfiripă-n mine

sentimentul fiinţei.

 

Între zidurile catedralei

Între zidurile catedralei,

suflete al meu,

eu nu mai sunt

cea de-afară.

Mintea mea a dat uitării

cele lumeşti.

 

Acum nu sânge,

ci psalmi îmi curg prin vene.

 

Acum zgomotul lumii

e doar o amintire.

 

În vibraţii cosmice,

aud acum

liturghia veacurilor…

 

Tu, cel dinlăuntrul meu

Tu, cel dinlăuntrul meu,

învins de împotrivirea zilei,

a sosit vremea

să te odihnești

un pic.

voi avea grijă

să nu-ți tulbur odihna

cu respirația mea,

să nu vatăm

fragila alcătuire

a somnului tău

cu bătăile inimii mele…

 

Enisala

În pustietatea stepelor Dobrogei,

între cer și pământ,

trupul sfărâmat al cetății

oblojit de suflul apelor.

vântul spune șuierat

povestea Enisalei

oamenilor poposiți

printre rămășițele

istoriei.

 

Pe sub Arcul de triumf

Istoria trece biruitoare

pe sub Arcul de triumf.

oamenii o aplaudă,

fac fotografii.

unii își poartă

pruncii pe umeri

cum ai purta în tine

nădejdea-n viitor.

 

Sufletele morților din războaie,

ale celor care au făcut istorie,

stau nevăzute

îndărătul mulțimilor

ca niște umbre

ale trecutului.

 

au venit și ele

la întâlnirea cu istoria.

așa cum stau îngemănate,

formează un invizibil

arc de triumf

peste faptele lor de arme,

peste jertfa vieții lor…

 

Dulceața zilei care trece

Smerite rugăciuni

îmi picură în inimă

stropi de miere.

auzul meu se primenește

sub semnul bucuriei.

 

Timpul sacru

înveșnicește-n mine

dulceața zilei

care trece…

 

În cumpăna clipei de grație

În cumpăna

clipei de grație,

respirând sublimul

culmilor de gând,

privesc

cerurile închizându-se

în urma mea

cum, în adâncuri,

se închide-o scoică

din care,

peste ani,

se va naște o perlă…