#74-75 decembrie 2022,  Poezie-voci tinere,  TEXT

OANA ARHIP

Priviți-mă

se-arată gheara

o aripa ce mă mai zboară

înseninând cristalu-n dezghețare

 

pe-o geană rourată

 

străluminarea se răsare

imită sunetu-n ecouri

mă mișcă mă împinge

mă aruncă

 

se-arată nouri

 

prin ușa răsărită-n rătăcire

ori pragul ce rămâne netrecut

arunc o rază încă neprimită

rescriu de zi iubire

absolut

 

trec eternal

 

mă împrumut…

 

Echilibru

zi amintire

cutremur în neștire dans

pe podul palmei ce alege loc

păduri în ardere de tot

 

balans

 

echilibru-n formă întristândă

împins către figuri de stil osândă

un palid început de vers

cădere-n cer

 

un răsărit de univers

 

în orișicare zi din viitor

se ia destinul sec ușor

de aura ce-n taină stă în vers

 

însemnul se reumple

 

privirea va irumpe

către sens

 

Spre marea culoare

răzvrătirea sinelui

strivește zvelt

 

târziu

de-ai fi fost

de-ai fi fost să fii

capătul lanțuirii

 

așchia e sideful

talpa cerului spart

îndurerează asfințitul

obrajilor

ceartă zmeilor

chemarea zeilor

clocotul viperelor amare

 

pilda biciului

pe îndârjirea călăului nevinovat

 

picură albastru cianotic

în verdele iute venin

al timpului ce-a otrăvit marea

 

dacă n-ai înțeles nuanțele

ești viu

durerea a ucis în noi

ceilalți

încă de la răsărit

străfulgerarea…

Talazurile toamnei

răstimpuri din tăceri

cu vuiete ne strigă

timpanul zbate cadențat în inimi

și ascultând închipuiri de armonie

se oglindește-ntrebător

frântă melancolie

 

într-un septembrie

palma desen subtil

înrourată

molatică obrazul a știrbit

un bun rămas anină de pe tâmple

pe tristeți

în mângâieri ce vise-au adormit

în anotimpul sositei tinereți

 

în satul de pescari

e liniște de-acum

pustiul de nisip

se volbură-n zenit

destinul joacă-n taine

levatele ființei

 

și tot ce-a fost să fie

curat s-a cuvenit

 

în toamna arămie

pe sat s-așterne bruma

pe uliți fără margini

nu-i nimeni rătăcit

 

o poartă veche bate

târziul s-a lăsat

din vara-n moarte

prin vântul dinspre mal tălăzuit

neîmblânzit pe nesfârșit de ape

plutește mut sortirea

a tot ce s-a sortit

 

în liniștirea șoaptei

plecată-n infinit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *