MARIANA POPESCU ‑ Evocarea unui ilustru fiu al Dobrogei: Centenar: Compozitorul Dragoș Alexandrescu (1924‑2024)

Dragoș Alexandrescu reprezintă un nume de referință pentru muzica românească: profesor de elită în domeniul teoriei muzicii la Universitatea de Muzică din București, compozitor ‑ membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, teolog, bizantinolog, Diacon la biserica Sfântul Gheorghe ‑Vechi din București.
S‑a născut pe meleaguri dobrogene, în Constanța, la 16 ianuarie 1924, într‑o familie care s‑a evidențiat în viața muzicală a Constanței. Tatăl ‑ Aur Alexandrescu, muzician amator: dirijor de cor bisericesc, violonist (elev al renumitului profesor și compozitor Eduard Caudella), susținea concerte în sala Liceului Mircea cel Bătrân, în sălile teatrelor Elpis, Tranulis și la Cazino‑ul constănțean.
Mama ‑ Moldova Alexandrescu era cunoscută ca o talentată soprană și pianistă. Casa familiei Alexandrescu a devenit locul de întâlnire al iubitorilor de muzică constănțeni, fiind frecventată și de muzicienii care vizitau Constanța: Ioan D. Chirescu ‑ compozitor, Umberto Pesione – dirijor la Opera din Cluj, tenorul S. Stefanovici, soprana Elena Drăgulinescu ‑ Stinghe, soprana poloneză Maria Buchucka, basul Robert Shilton, compozitorul și interpretul George Stephănescu, soprana Arta Florescu (în perioada copilăriei).
Dragoș Alexandrescu avea să evoce acei ani care i‑au marcat copilăria: „La noi în casă era un fel de conservator. Acolo se țineau cu prietenii părinților mei care cunoșteau câte un instrument, concerte de muzică de cameră“.
Părinții îi vor asigura o educație aleasă încă din primii ani ai copi‑ lăriei, în perioada 1931‑1941, studiind pianul cu profesoara Natalia Margariti‑Funduca.
A fost atras de compoziție, încă din anii copilăriei, prima sa compoziție fiind o piesă pentru pian, creată la vârsta de 8 ani. La 13 ani, compune o lucrare corală religioasă: Heruvicul în re minor.
După absolvirea liceului Mircea cel Bătrân, va urma cursurile
Facultății de Agronomie din București, în paralel, susținând examene la Seminarul Teologic Nifon Mitropolitul, în anul 1947 fiind hirotonit diacon.
În perioada 1948‑1954, Dragoș Alexandrescu va urma Conservatorul din București, având profesori mari maeștri ai muzicii românești: George Breazul ‑ teorie și solfegii, Ion Dumitrescu ‑ armonie, Alfred Mendelssohn contrapunct, compoziție, Theodor Rogalschi ‑ orchestrație, Zeno Vancea și Adriana Sachelarie – istoria muzicii, Hary Brauner și Tiberiu Alexandru – folclor, Irina Lăzărescu și Eugenia Ionescu – pian, Ion Ghiga și Paul Jelescu – citire de partituri.
În anul 1950, a început cariera didactică la Conservator, trecând prin toate treptele învățămîntului universitar, până la titlul de profesor universitar, la disciplinele: Compoziție, Contrapunct, Teorie‑solfegiu‑dictat și Paleografie muzicală bizantină.
Tot în anul 1950, Dragoș Alexandrescu a devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Deși s‑a dăruit activității de teoretician al muzicii, Dragoș Alexandrescu a păstrat o legătură continuă cu muzica corală, în calitate de dirijor de cor, compozitor și îndrumător a numeroase coruri. A activat ca dirijor de cor la biserica Adormirea Maicii Domnului din Constanța (1942‑1943), a fost fondator și dirijor al corului bisericii Parcului Domeniilor din București (1945‑1949), fondator și îndrumător al corului bisericii Sfântul Gheorghe –Vechi din București.
Dragoș Alexandrescu a iubit locurile natale, implicându‑se perma‑ nent în cultura muzicală dobrogeană: Președinte al cenaclului muzical Ioan D. Chirescu din Constanța, Președinte de Onoare al Societății corale Gavriil Musicescu din Constanța, Președinte al Festivalului Național Ioan D. Chirescu.
Creația sa componistică cuprinde o varietate de genuri, având la bază o tematică inspirată de frumusețea locurilor natale încărcate de istorie și de frumusețea cântecului popular dobrogea: Simfonia Dobrogea, poemul simfonic Adamclisi, poemul simfonic Histria, lucrări corale: Cantata pentru cor de femei O noapte la mare, Sârba de la Oltina, Beștepeanca, Seară pontică, Dobroge mândră grădină.
Muzica religioasă este prezentă în creația sa, Tatăl nostru fiind una dintre lucrările sale cele mai cunoscute, de o mare sensibilitate, care s‑a impus în repertoriul a numeroase coruri din țară și din străinătate.
Ca teolog, a fost preocupat de îmbogățirea repertoriului dedicat cafasului. În anul 2001, Editura Muzicală a publicat Cântările Sfintei Liturghii care reprezintă o selecție din întreaga creație corală religioasă a compozitorului, pusă la dispoziția corurilor bisericești.
Fiind preocupat de problemele legate de interpretarea muzicală, compozitorul Dragoș Alexandrescu a publicat în anul 1998, Ghidul dirijorului de cor bisericesc.
S‑a bucurat de recunoaștere națională, fiind decorat cu ordinul Crucea Patriarhal, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, și de recunoaștere internațională: membru onorific al Comitetului Consultativ din The American Biografichal Institute din Carolina de Nord, S.U.A., în anul 1984. În anul 2004, a primit Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, pentru întreaga activitate.
În tot ce a realizat, s‑a impus prin modestie, sobrietate, discreție. Impunea și prin ținuta vestimentară cu totul specială din care nu lipsea niciodată papionul.
Maestrul Dragoș Alexandrescu rămâne pentru eternitate o personalitate emblematică pentru muzica românească, un exemplu pentru întreaga breaslă a muzicienilor.