ION M. RUSE ‒ O tură prin literatură. Epigrame

Deformație profesională

Producând, ieșind pe stradă,

Accident un scriitor,

Cere vehement dovadă

Pentru drept… de autor

Epitaful unui epigramist

Aici e un epigramist

Plecat spre alte universuri;

Ce-a vrut să scrie, dar e trist,

C-a reușit… doar patru versuri.

Poetul, muza și meduza

(Unui epigramist dobrogean)

D. și-a ales, mai nou, ca muză,

O acidă de meduză,

Poanta lui, la o adică,

Nu-i mai bună… dar urzică.

Lume rea

Criticarăți de pomană

Pe „maestru” dragii mei!

E epigramist în pană…

Permanentă… de idei.

Unui amic

care vrea să epateze

De când cochetez cu verbul,

Mi-am făcut amici la toartă

Ce verifică proverbul:

Râde ciob… de oală spartă!

Unui confrate

Ne-avertizezi să ținem cont

Că ne înțepi cu epigrama

Dar știi amice care-i drama?

Nu poți s-o faci cu acul bont.

Testamentul epigramistului

Să-mi închinați mai multe rânduri;

Să faceți la amici demersuri,

Să nu mă bage-n patru scânduri…

Ci mai degrabă-n… patru versuri!

Unei pseudopoete încrezute

Nici cu prăjina nu-i atingeți nasul!

Pe urma lui Nichita-i, dar, în fine,

N-a observat că nu prea ține pasul:

Măsura-i e prea mică… la botine!

Fruntaș de producție

Se laudă că-i ombilicul

în tagma scriitoricească

Și-a scris atâtea cărți amicul…

Dar n-are timp să le citească.

Nedumerire

Cu pile-ajunse „mare” scriitoare…

Și rog să lămurească D.N.A.-ul:

La opera-i lipsită de valoare,

De ce i se percepe… T.V.A.-ul?