MIRELA DUMITRU-SAVIN ‒ Mirajul creativ (Sanda Mărășescu)

Într-o zi de toamnă aurie, când încă nu ai idee cum vremea va fi, am decis a răsfoi pachetul primit de la domnul Costache Tudor. Am avut plăcerea de a descoperi două cărți minunate, dar, astăzi, mă voi opri asupra volumului de versuri Mirajul creativ, semnat de Sanda Mărășescu, de profesie medic.

Volumul, aparent mic, de 116 pagini, conține 53 de poezii, distribuite asimetric pe dihotomia exterior – interior, transformând senzația de fugă în căutarea propriului eu: Ascut amare lacrimi printre flori… / Săruturi pătimașe- nsetate de culori/ s-au dus… pierdute-n vară, prin valuri de/ ninsori!/…./ Te iert și azi, și mâine, că furi din mine Sori! („Te iert…”) sau M-aș preface azi în toamnă/ să-nțeleg de ce e gândul/ abătut, precum e vântul!// M-aș preface-n bucurie/ să pătrund în orice casă/ și pe uși, și pe fereastră!// Te-aș preface doar în mine/ să trăiești și tu fiorul/ de a-ți duce zilnic dorul! („Dor”), dar și 51 de tablouri semnate de Olimpia Leah, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, din 2005 și fondatorul grupului Transylvanian Contemporary Art Group. Nouă viziuni plastice diferite au fost reunite în cadrul volumului de poezii semnat de Sanda Mărășescu, fiecare tablou aflându-se în strânsă legătură cu conținutul textului.

Prefața volumui este semnată de Aurora Lazu, lectorul de carte, care punctează faptul că acest volum stă sub semnul unei tematici diverse care evidențiază starea sufletească a poetei care la un moment dat mărturisește că-și dorește o metamorfozare în: toamnă, bucurie, vânt. Mai mult, Aurora Lazu punctează preferința autoarei pentru bogăția spirituală, predilecția pentru lirica erotică și echilibrul expresivității artistice.

Revenind la analiza propriu-zisă, aduc în discuție faptul că genul liric cuprinde totalitatea operelor lirice și că textul liric este textul în care autorul transmite idei, gânduri, sentimente în mod direct, prin discursul eului liric, într-o viziune subiectivă, filtrată prin prisma personalității sale originale, utili- zând un limbaj artistic care favorizează sensurile figurate ale cuvintelor și ia forma descrierii și a monologului liric. Chiar dacă poeziile Sandei Mărășescu respectă aceste noțiuni, sfera lor depășește genul liric, încadrându-se în viziunea Mariellei Macé cum că genurile sunt, de fapt, matrițe înscrise într-o genealogie; tablouri, atunci când sunt denaturalizate pentru o funcție euris- tică; cadre, atunci când accentul este pus pe statutul lor. Poeziile Sandei Mărășescu, prin îmbinarea liricii cu imaginea aparține acestei matrice.

Tema, aspect dintre cele mai generale ale realității surprins artistic, este căutarea sinelui într-o lume tot mai confuză. Subtemele sunt numeroase, iubirea, copilăria, adolescența, jocul, modele, folclorul, timpul, viața, moartea.

Volumul debutează cu crezul autoarei în divinitate: Doamne,/ dacă Tu îngădui unui nor/ să se transforme în ploaie,/ unei raze să devină curcubeu,// dacă Tu îngădui unui gând/ să devină faptă,/ unei celule să devină om,// În- găduie-mi, Doamne, și mie/ să mă transform în poezie! („Rugăminte”).

Printre motivele cele mai circulate în acest volum, regăsim celulă, lumină, iris, ploaie, cerc, ochii, icoane, poartă, pădure, gând, oră, durere, val, vânt, vers, vorbă, dor, lună, curcubeu, gheare, zâmbet, silabă, ceasornic, cifre etc.: Trăiesc vibrând într-o secundă/ cu suflet istovit și frânt,/ iar veșnicia mă inundă/ și îmi dictează prin cuvânt! („Vibrând”).

Trăsăturile liricii Sandei Mărășescu țin de faptul că conţinutul propriu-zis al textelor cuprinde idei, gânduri, sentimente transmise în mod direct, iar ideile valorifică temele textului: Mă arcuiesc pe irisul tău plăpând,/ plângând în mine,/ să nu-mi vezi lacrima,/ să nu-ți văd lacrima…/ doar trăiri formând curcubeie! („Curcubeie”). Printre sentimentele surprinse artistic, se remarcă cele de tristeţe, Te-aș preface doar în mine/ să trăiești și tu fiorul/ de a-ți duce zilnic dorul! („Dor”), de revoltă, Cine aș fi eu/ să cunosc doar vara?/ Cine stăpânește arșița/ ce-mi arde identitatea? („Nesiguranță”), de iubire, Încorsetați în trupuri diafane,/ purtând atâtea chipuri, mii și mii,/ tânjim să ne cream icoane,/ Eu simt ca tine și, evident, o știi! („Simt ca tine”), de admiraţie, Cât de frumos era la tine-n suflet!/ Îți mulțumesc că m-ai primit un timp/ de mi-am creat eu propriul anotimp/ de dragoste, de dor, fără să sufăr. („La tine în suflet”). Su- biectivitatea este oferită de prezența eului liric marcat lexico-gramatical, de originalitatea ideilor, dar şi de expresivitate: Mi te clădesc în fiecare seară:/ adun bucăți de soare, versuri pline/ și le zidesc cu dragoste în tine/ sperând să fii al meu, să-mi fii în rime… („Mi te clădesc”).

Eul liric, adică vocea delegată de autor să transmită idei, gânduri, senti- mente în mod direct, pare a se afla în conflict cu propriul eu, căpătând diverse ipostaze: a contemplatorului, a îndrăgostitului, a melancolicului, a nostalgicului, a revoltatului, a observatorului, confesorului etc.: După ploi culeg curcubeul în palme,/ Sufletul, de culori, lipsă duce!/ Mi se-nfiripă albastrul în carne/ și rozul mă pierde și tainic m-aduce („După ploi”) sau E atâta singurătate în noi,/ atâta singurătate în doi…/ Rușinat o împarți cu mine…/ Singurătatea ta îmi aparține…/ până devenim goi…/ Motiv să ne căutăm amândoi! („Singurătate”).

Analogia poezie-imagine dezvăluie ideea că textul liric din volumul Mirajul creativ propune un discurs în care esenţial este cum se spune (Neputința) şi nu ce se spune (Bogăție) aşa cum se întâmplă în cazul textelor epice sau dramatice. În poezia Sandei Mărășescu, cuvintele nu intermediază reprezen- tarea unor lumi, ci formează, ele însele lumea textului: Zadarnic încerc/ să mă echilibrez/ pe muchia/ silabei nerostite./ Prefer să mor/ în lumea ta, înjo- sită,/ decât să exist forțat,/ în lumea mea străină! („Zadarnic”). Astfel, poezia volumului Mirajul creativ, de Sanda Mărășescu, pretinde un gen de lectură şi de interpretare capabil să-i extindă sensurile şi să aproximeze modul în care au fost produse.