ANA DOBRE ‒ Un detectiv pentru enigme, aventuri, diamante (Florin Alexandru)

După Detectivul Hogeac și exhibiționistul (2021), Florin Alexandru Collombo, care pare a și-l fi luat ca model pe San Antonio, revine cu un nou volum din această serie, Detectivul Hogeac și enigmele broaștelor (Editura Ex Ponto, Constanța, 2023). Anterior, publicase, în aceeași formulă a policierului, Arua (2014), Averea preotului coreean (2016), Artizanul păcatelor (2018) și Arca șerpilor (2020).

Polițist de investigație, pasionat de profesia sa, Florin Alexandru Collombo își valorifică experiența, transformând în poveste cazuri interesante pe care le-a întâlnit și rezolvat de-a lungul carierei. Desigur, se aplică și în cazul acestor povești avertismentul: Orice asemănare cu persoane și situații din realitate este pur întâmplătoare, inspirația, imaginația autorului având doza lor de necesar, însă, punctul de plecare se află în această realitate care este lumea de toate zilele a detectivului.

Trăsăturile necesare unui detectiv – simțul detaliilor, observația lor realistă, capacitatea de a vedea dincolo de masca socială afișată, cu mai mult sau mai puțin camuflaj al personnei, flerul, „mirosul” ascuțit al (a)tipicului, se îmbină cu capacitatea de a conduce investigația narativă, concepută ca un jurnal, plecând din planul real, exterior al faptelor, al manifestărilor de comportament, către cel interior – al faptului investigat, dar și al celui care face parte din această investigație, individul. Ca policier, tehnica dominantă este cea comportamentistă, însă autorul completează această grilă cu detalii de analiză psihologică, atât cât să susțină impresia de autentic.

Narațiunea are ritm de policier, ritmul alert al derulării secvențelor, dinamism, suspans, amânarea dezvăluirii detaliului care apropie și conduce la clarificarea situației prezente de la început, în intrigă. Limbajul are, de asemenea, ritmul lui la fel de alert și dinamic, amintind de dialogurile din romanele lui San Antonio, cu recurs la oralitate, argou, jargon, cu umor, un umor adecvat circumstanțelor, jovial sau sarcastic, malițios sau negru. Umorul susține viva- citatea investigatorului, a detectivului, care nu de puține ori se autopersiflează, condamnându-și lipsa de acuitate, de vigilență în anumite situații. Chiar nume personajului, Hogeac, amintind prin sonoritate asonantică, de celebrul Kojak, cu irizări de veselie, duce cu el trena unor indecise ironii, parte din atmosfera dinamică a investigației.

Tehnica narativă este cea a bulgărelui de zăpadă, constând în acumularea datelor, faptelor, întâmplărilor, secvențelor de viață, aparent disparate, a căror logică internă o decelează el, detectivul Hogeac, care, ca personaj-narator, le trece prin filtrul conștiinței sale, exercitându-și calitățile ce decurg din experiența de care dispune. Nu lipsește nici mirosul pentru capcane, șarade, enigme (lait- motivul broaștelor e un exemplu), ca și acela pentru jocul dintre aparent și real. Enigmele inerente policierului sunt augmentate încă din titlu prin semnalarea enigmelor broaștelor, Detectivul Hogeac și enigmele broaștelor.

Perspectiva narativă, subiectivă, aduce faptele în grila unui jurnal de detec- tiv, care consemnează cu rigoare totul, alcătuind filmul investigației, desfășurată pe parcursul a două săptămâni, între 22 mai și 5 iunie 2018, într-un topos cunoscut și apropriat de autor. Este cronotopul dobrogean, areal cunoscut autorului, căruia i se atribuie un profil cultural anume, evident în plan lingvistic, prin prezența unor regionalisme (chiulaba, de exemplu), sau, antropologic, prin diversitatea etniilor.

Un principiu pare a funcționa în metoda de investigație, referitor la statutul personajelor: nimeni nu este inocent, gradul de implicare sau neimplicare în caz trebuie stabilit pe măsura înaintării în cercetarea de caz.

Cât privește laitmotivul bizar al broaștelor, simbolismul se menține la suprafață, fără alte conotații. Laitmotivul apare în diferite momente ale narațiunii ca detaliu aparent neesențial, dar prin recurență și redundanță, prin frecvența cu care broasca apare brodată pe șepci sau încrustată pe baston, atrage atenția, capătă o importanță pe care detectivul se vede obligat să o cerceteze până la devoalarea totală a misterului.

Intriga poveștii apare în incipit, coincizând cu un incident cvasi-banal: o femeie, Malvina (fostă iubită a detectivului, înainte de căsătoria cu Crina), este aruncată dintr-o mașină, ulterior, salvată, spitalizată, iar detectivul, angajat să afle infractorii. Însă, ceea ce părea un accident se dovedește, în fapt, o stratage- mă pentru a-l atrage pe detectiv în cercetarea cazului. Nu o crimă va investiga Hogeac, ci o poveste alambicată, cu diamante, o poveste cu rădăcini în trecut, care conectează, în grade diferite, personajele. Așadar, nimeni dintre cei care vin în contact cu detectivul, excepție făcând Crina, soția lui, nu este inocent, fiecare are gradul lui de implicare în această poveste pe care detectivul o des- tramă fir cu fir. Planul prezent al narațiunii este secționat de breșe retrospective prin care se clarifică amănuntele cu sugestia relației defectuoase a omului cu istoria. Cazul Malvinei este, din acest punct de vedere, tipic. Crescută în familia psihologului Zaharia D. Nevoie și a Tinei, fostă Hegher, Malvina este, de fapt, fiica unui milițian, Gelu Nistor, căruia copila îi fusese luată împotriva voinței sale.

Fiecare personaj are o poveste a lui, atingând tangențial istoria, intersectân- du-se cu povestea diamantelor și a rubinului „ochi de cerb”, al căror proprietar este Lupescu, frate vitreg cu Dan Rodean și Traian Robescu. Toți își dispută această comoară. Drumul până la obținerea ei este presărat de tot felul de capcane, falsificări, piste, mistere, deturnări, diversiuni pentru abaterea atenției. Întregul nod al enigmelor este desfăcut de Hogeac, ultimele zile de anchetă, 4-5 iunie 2018, echivalând cu dezlegarea întregii enigme consemnate ca atare în Ultima redută (luni, 4 iunie), în Atunci i-am dovedit pe toți și Cea din urmă surpriză (5 iunie 2018).

Deși romanul polițist nu are o tradiție în literatura română, preocuparea pentru constituirea lui a fost constantă, antecesorii lui Florin Alexandru Collombo putând fi socotiți Haralamb Zincă, Ilie Tănăsache, Petre Sălcudeanu, Leonida Neamțu, în descendența cărora se situează.

Fiind la al doilea din seria detectivului Hogeac, e dificil de apreciat cum va evolua personajul și/sau dacă va ajunge la fel de celebru precum Maigret, ca acela al cărui nume l-a preluat prin distorsiune ironică, detectivul Kojak sau ca acela pe care scriitorul și l-a adăugat ca pseudonim – neuitatul Columbo.