IOAN GHEORGHIȚĂ ‒ Poezie

Ioan Gheorghiţă – pseudonim Ion Caesarion, născut în comuna Grindu (Pisica) jud. Tulcea, la 15 sept.1961. Volume publicate: Ora de identitate ‒ poezii, Ed.Porto Franco, Galaţi, 1993; Emigrantiada ‒ poezii, Ed. Harvia, Tulcea, 2004; Undeva la Poarta Raiului ‒ poezii, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2010; Solzi de primăvară ‒ poezii, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2012; Frumoasa mea, Transpoezia ‒ poezii, Ed. Pim, Iaşi, 2016; Pro domo sua ‒ poezii, Ed. Pim, Iaşi, 2019; Copilăria ‒ ţara de aur şi de vis, poezii pentru copii, Ed. Pim, Iaşi, 2019; De-a Phoebus – poezii, Ed. Pim, Iaşi, 2020; Cine sare coarda? ‒ proză scurtă, Ed. Pim, Iaşi, 2020; Sfinxul Dunării – Poetul, poezii, Ed. Art Creativ, Bucureşti, 2022. Publică poezii şi proză în mai multe antologii, arti- cole de specialitate în revista Convorbiri didactice editată de Casa Corpului Didactic din Tulcea (Pregătirea elevilor pentru Evaluarea Naţională etc.), în revista Seniorii tulceni; Poezia religioasă în opera lirică cerniană ‒ Panait Cerna, Culegere de articole şi studii despre viaţa şi opera poetului, Ed. Studis, Tulcea, 2021 etc.

Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe ale Comunicării ‒ Univ. Ecologică din Bucureşti, al Facultăţii de Limba şi literatura română ‒ Limba engleză, Univ. Aurel Vlaicu din Arad, cu Master în Identitate, interculturalitate şi multiculturalism în literatura română şi europeană la Universitatea Dunărea de Jos ‒ Galaţi ‒ Lucrarea de disertaţie, Creaţie şi creativitate în viziunea lui Mircea Eliade; lucrează ca profesor de limba şi literatura română.

Incipio

Plouă cu solzi de primăvară

în măreţia Cuvântului,

în mugurii sălciilor pletoase

desfrunzind amăgirea,

cristalele iubirii

se rostogolesc

pe coloana nevertebrată

a văzului.

Priveşte…

Priveşte acest timp

care se numeşte cuvânt

încărcat cu fructele inocenţei,

priveşte acest fagure de lumină

care se numeşte inteligenţă

trasând linia invizibilă a numelui,

semnificantului,

priveşte trupul aerului, neliniştea

apei

care se numesc frunzele

fecundităţii,

priveşte dragostea

care se numeşte necunoscut…

Statică

Mătasea incoloră

a secundelor

acoperă

trupul nopţii

cu giulgiul

tăcerii…

Puritate

Seva adevărului

urcă-n priviri

ca lacrimile în corola de crin,

taine surprinse în mantia

tulpinii –

magică lumină

a pitorescului.

Dans

Scheletul timpului

alunecă pe gheaţa

artificială a disimulării

înroşind irişii

în adâncurile întâmplării

cu petele

marii treceri.

Son

Şarpele originar

a acoperit pământul

cu aripile lui invizibile,

limba de foc

imperfectă,

fiinţele şi nefiinţele,

şarpele originar

între două extreme

priveşte

fructul cunoaşterii –

adevărul,

surzenia frunzelor

loveşte aerul

ca un cântec de lebădă,

a-nmugurit singurătatea

pe trupuri de arini

înfometați,

obezitatea secundelor

sparge tăcerea

sticloasă

în mii de cuvinte…

Ecou

Întrebam sunetul

câte ceva despre puritate,

Conexiune

Lăstarul inocenţei

pe fruntea picăturii de ploaie

transparentă

se-nvârte ca acele de ceasornic

într-o altă dimensiune

virgină.

Matinală

Răsare cugetul

la marginea îndoielilor,

briza aducerilor aminte

acoperă fruntea izvoarelor,

în priviri adevărul înoată asimetric,

aripile dimineţii

sapă brazde adânci

de lumină

pe orizontul de cleştar.

Poezia

era spălată de ape,

bătută de vânt,

era răsucită, contorsionată,

spânzurată de cer,

era oblică, dreptunghiulară,

era înainte şi înapoi

sau divină,

parfum colorat şi întâmplător,

poezia

era un gând

călcat de privirile serii,

udat de transpiraţia tăcerii,

poezia

era o fiinţă, parcă fiinţă,

o lumină, atât de lumină

încât mă transforma

într-o altfel de poezie.

Semne

A-nmugurit singurătatea

pe ramuri de arbuşti

iar el pleca

şi se reîntorcea

şi se lovea de fruntea orizontului

şi se făcea ploaie

şi se făcea foc

şi se făcea cuvinte nemaiauzite

cuprinse de nostalgia începutului,

întrebam puritatea

câte ceva despre sunet

şi se luminau

penele

albăstrind

drumuri

necunoscute…