ANASTASIA DUMITRU ‒ Revista „Ex Ponto” ‒ douăzeci de ani de apariție
După douăzeci de ani editoriali neîntrerupţi, în momentul de faţă, revista trimestrială Ex Ponto a ajuns la numerele 77-78, găzduind articole de prestigiu din toată ţara şi din diaspora. Când şi-a încetat activitatea revista Tomis, cea care a ţinut vie flacăra culturii dobrogene a fost şi este revista Ex Ponto. În 2003, lua naştere Ex Ponto. Text/ imagine/ metatext, publicaţie care şi-a adunat în jurul ei o serie importantă de colaboratori din mediile scriitoriceşti, ştiinţifice şi artistice, atât din spaţiul euxin, cât şi din cel (inter)naţional. Într-un dialog cu scriitoarea Rodica Lăzărescu, redactor-şef al revistei Pro Saeculum, Ovidiu Dunăreanu îşi aminteşte de începuturile acestei publicaţii valoroase de la margine de ţară, cum este Dobrogea. Proiectul incitant a luat naştere dintr-o iniţiativă privată şi nu la propunerea unei instituţii sprijinite cu bani de la bugetul de stat. Publicată de Editura Ex Ponto şi Tipografia S.C. Infcon S.A., sub prestigioasa egidă a Uniunii Scriitorilor din România, revista a fost socotită „un fapt necesar, o voce românească ridicată în sfera culturii la Constanţa, din vechiul ţinut al Dobrogei, o nouă lumină care s-a aprins prin grija unei grupări de oameni experimentaţi şi motivaţi – o parte dintre ei foşti redactori la revista Tomis, scriitori cunoscuţi, membri ai Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, profesori ai Universităţii «Ovidius» Constanţa, plasticieni de marcă, oameni de cultură din Constanţa şi Tulcea”, după cum afirma Ovidiu Dunăreanu (Polifoniile sinelui, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2021, p. 244).
Întemeietorii revistei au fost: prof. Ioan Popişteanu, directorul Bibliotecii Universităţii „Ovidius” Constanţa şi al Editurii Ex Ponto, prozatorul Ovidiu Dunăreanu, preşedinte al Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din Româ- nia, prof. univ. dr. şi criticul literar Nicolae Rotund, Paul Prodan, ex-directorul general al tipografiei amintite şi poetul Olimpiu Vladimirov din Tulcea, apoi li s-au alăturat criticul şi universitarul Angelo Mitchievici, plasticianul Constantin Grigoruţă, poetul Sorin Roşca, tehnoredactorul Aura Dumitrache. În scurt timp, revista a fost cunoscută şi primită cu interes de publicul cititor, apreciată de forurile literar-culturale de pe întreg cuprinsul ţării, obţinând diplome şi premii importante.
Devenită cea mai reprezentativă publicaţie culturală din Dobrogea de la începutul secolului XXI, Ex Ponto a promovat performanţele literar-artistice regionale la nivel (inter)naţional, „conturând prin larga deschidere tematică specificitatea ţinutului de la mare, ţinut integrat sudului românesc, arealului oriental-mediteranean, celui balcanic şi sud-est european”. Nicolae Breban a salutat cu toată deschiderea, în octombrie 2003, apariţia revistei Ex Ponto.
„Un nou mesager al Dobrogei… Nevoia unei tribune româneşti, de anunţare şi dezbatere a valorilor, de afirmare a spiritului şi unităţii naţionale, se impune azi la fel de bine ca şi cu un secol sau două în urmă (…) îi felicit pe colegii şi prietenii noştri aflaţi la marginile apelor, exilului şi infinitului albastru al apelor, le promit, eu însumi, sprijinul şi o susţinută, simpatetică şi caldă urmărire”, afirma academicianul Nicolae Breban, citat de Ovidiu Dunăreanu (Oglinzile memoriei, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2013, p. 210-211). Revista şi-a impus, încă de la început, să continue spiritul revistelor însemnate ale Dobrogei. Ea a ajuns în principalele centre culturale ale ţării, prin schimbul permanent cu publicaţiile de cultură ale acestora, iar cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, câţiva ani, revista a fost difuzată şi în străinătate, acolo unde există comunităţi de români, în S.U.A., Canada, America de Sud, toată Europa, Australia, Noua Zeelandă ş.a., fiind un veritabil ambasador al nostru, al celor care scriem, trăim şi sim- ţim româneşte, aici, în Ţinutul Mării. Ovidiu Dunăreanu precizează că revista s-a bucurat de aprecieri nu doar pentru valoarea colaboratorilor şi calitatea materialelor publicate în paginile sale, ci şi pentru aspectul grafic elegant al fiecărui număr. Autori români şi străini din generaţii diferite au fost găzduiţi în paginile revistei, singurul criteriu de selecţie fiind cel valoric. Au fost promovaţi şi tinerii scriitori din spaţiul pontic şi din zonele limitrofe, conturând o imagine cât mai convingătoare a geografiei multiculturale din vecinătatea fluviului şi a mării. Din sumarul ei nu au lipsit literatura şi pictura de inspiraţie marină a artiştilor fascinaţi de infinitul albastru. O altă direcţie principală a revistei a fost cea interdisciplinară, asigurarea unui aparat critic literar, de artă plastică şi de teatru. „Cronicile, interpretările, comentariile, lecturile, semnalele critice, profilurile, dezbaterile şi-au găsit locul bine stabilit în partea a treia, cea de metatext, a revistei. Istoricii şi arheologii dobrogeni şi nu numai şi-au aflat în revistă un real instrument de a-şi exprima opiniile la zi privind cercetările lor pe teren sau în arhive. La ilustrarea numerelor au contribuit pictori, sculptori, ceramişti, graficieni de prim rang ai plasticii româneşti contemporane, ma- joritatea dintre ei locuind şi lucrând la Constanţa şi Tulcea. Astfel, adunând toţi aceşti ani, putem afirma, fără să greşim câtuşi de puţin, că partea a doua a revistei, destinată imaginii, s-a structurat într-o sugestivă şi încântătoare istorie contemporană a artelor plastice din Dobrogea, care cuprinde imagini relevante, date biobibliografice, mărturisiri, opinii critice”, precizează redactorul şef al revistei (Polifoniile sinelui, p. 246-247).
Ex Ponto a construit punţi (inter)culturale şi (inter)naţionale, a favorizat cunoaşterea literaturii noastre şi a celei universale, prin traduceri. Profesorii universitari constănţeni au fost de la început colaboratorii publicaţiei promo- vând-o în cercurile academice şi în rândurile studenţilor. Revista condusă de Ovidiu Dunăreanu a găzduit scrierile unor autori balcanici: bulgari, sârbi, turci, albanezi, macedoneni, demonstrând deschiderea şi buna înţelegere a acestui mozaic interetnic, aflat sub semnul lui homo balcanicus. Pentru a înţelege mai bine sud-estul european, teritoriul de confluenţă a culturilor, acest „sac fără fund pentru cercetători” (după cum scria Mircea Muthu), revista a alocat mult spaţiu aromânilor, turcilor şi tătarilor din Dobrogea. În cartea Dinspre Sud-Est (Editura Libra, 1999), Mircea Muthu defineşte acest topos multietnic cu sintagma lui L. Blaga, un „pământ de cumpănă”, cercetătorul admite că există cu adevărat „un tip sud-est european”, dar el nu poate fi caracterizat decât după câteva delimitări prealabile: omul oriental, bizantin şi balcanic.
„Greutatea rezidă însă în faptul că, de cele mai multe ori, omul balcanic era ori este echivalat cu spiritul tranzacţional ori cu neseriozitatea funciară”, susţine cel care a scris despre „homo duplex”. Zona balcanică a fost considerată un „butoi cu pulbere” din cauza conglomeratelor etnice, a diseminărilor, dar şi a tensiunilor de natură religioasă, fiind, pentru un „ochi neavizat” un „puzzle ex- ploziv”. Pentru a evita orice risc iscat din pricina acestui „butoi cu pulbere”, este necesară cunoaşterea interetnică, a dramelor multiple ale popoarelor aflate la interferenţa atâtor culturi şi civilizaţii. „Balcanismul este o dramă colectivă ce a primit nu de puţine ori accente tragice. Dramatismul acesta s-a amplificat în ultimele două veacuri, rezultanta fiind un echilibru instabil, deja moştenit de la mileniul bizantin şi de la „pax ottomanica”, afirmă Mircea Muthu. Sintagma „supt vremi” are tot forţa de „a face haz de necaz” şi de a întoarce astfel dra- ma în derizoriu, dintr-o necesitate triplă: rezistenţă, supravieţuire şi eliberare măcar interioară a acestui homo duplex. Deşi zona balcanică este etichetată drept periferică, limitrofă, autorul aminteşte de tradiţia conform căreia Hermes Trismegistul i-ar fi învăţat pe egipteni arta scrierii, pentru care întregul Univers nu ar fi decât o singură Carte, un Manuscris unic, un gigantic sul de papirus. Hieroglifele desenate cu mâna ar fi copiile hieroglifelor prime, caligrafiate de zei pe imensul papirus al Cerului şi al Pământului. Aplecat deasupra tăbliţei Scribul, strămoşul nostru, fixase cu condeiul urma trecerii lui şi a lumii sale „ca să ştie”, iar scriitorii nu fac altceva decât să ducă mai departe această moştenire arhetipală, prin scris-citit facilitând (auto)cunoaşterea necesară supravieţuirii prin cultură.
Actualmente redactorul şef al revistei Ex Ponto este tot mărinimosul Ovidiu Dunăreanu, redactorul şef adjunct este Angelo Mitchievici, redactorii fiind Lăcrămioara Berechet, Sorin Roşca, Diana Dobriţa Bîlea, iar din colegiul ştiinţific fac parte: Sorin Alexandrescu, Ioan Stanomir, Ileana Marin, Vasile Spi- ridon, Antonio Patraş, colegiul consultativ fiind alcătuit din Leonard Vizireanu (Director general al S.C. Infcon S.A. şi al Editurii Ex Ponto), Stoica Lascu, Bardu Nistor, Corina Apostoleanu, Liviu Lungu. Între susţinătorii şi colabora- torii publicaţiei constănţene s-au numărat scriitorii: Pericle Martinescu, Sorin Alexandrescu, Solomon Marcus, Pavel Chihaia, Adam Puslojic, Radu Cârneci, Eugen Uricaru, Al. Săndulescu, Nora Iuga, Aurel Rău, Paul Miclău, Petru Ur- sachi, Corneliu Ştefanachi, Mihai Cimpoi, Dinu Flămând, Constantin Abăluţă, Nicolae Prelipceanu, Liliana Ursu, George Vulturescu, Gheorghe Schwartz, Aura Cristi, Lucian Vasiliu, Casian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Gellu Dorian, Aurel Ştefanachi, Ion Stratan, Dan Bogdan Hanu, Iulia Pană, Ştefan Caraman, Augustin Ioan, Emilian Galaicu Păun, Paul Sârbu, Radu Vancu, Dragoş Varga, Amelia Stănescu, Cristiana Eso, Mădălin Roşioru, Carmen Raluca Şerban, Alina Spânu ş.a.; criticii literari: Mircea Muthu, Ioan Holban, Enache Puiu, Nicolae Rotund, Liviu Grăsoiu, Geo Vasile, Angelo Mitchievici, Ileana Marin, Vasile Spiridon, Antonio Patraş, Ion Roşioru, Doris Mironescu etc. Dintre plasticienii care au asigurat imaginea fac parte: Eugeniu Barău, Gheorghe Caruţiu, Florin Ferendino, Cicerone Ciobanu, Constantin Grigoruţă, Daniela Ţurcanu, Gheorghe Constantin, Doina Păuleanu etc. Istoricii şi arheo- logii locului şi nu numai şi-au aflat în revistă un real context pentru a-şi exprima opiniile privind cercetările lor pe teren sau în arhive: Şerban Papacostea, Ion Bitoleanu, Valentin Ciorbea, Stoica Lascu, Virgil Coman, Marian Zidaru, Mihai Irimia, V.H. Baumann, Constantin Chera, Virgil Lungu, Gabriel Custurea ş.a. Revista a deschis „ferestre culturale”, făcându-i cunoscuţi cititorilor români pe autorii: Antonio Lobo Antunes, Paolo Ruffilli, Gerard Augustin, Germinal Casado, Claudio Magris, Ricardo Montserat, Cenghiz Bektaş, John P. Quin ş.a. „Pe umerii noştri, ai celor care am visat-o şi am transformat în realitate acest vis, dar şi ai generaţiei de tineri creatori, apărută în forţă şi cu talent pe lângă ea: Angelo Mitchievici, Mădălin Roşioru, Nastasia Savin, Daniela Varvara, Mirela Savin, Alina Spânu, Alina Alboaei-Prodan, Anastasia Dumitru, Ruxandra Mirea ş.a. apasă o mare obligaţie şi o datorie în acelaşi timp. Să ducem această publicaţie, realizată cu dăruire, sacrificiu şi trudă, mai depar- te”, se confesa redactorul-şef al acestei publicaţii în 2013 (Polifoniile sinelui, p.49). Aceşti oameni pasionaţi şi dăruiţi culturii au păstrat rubricile constante: Actualitatea literară, Istorie literară, Interviuri, Proză, Poezie, Debut, Imagine, Metatext, Balcanistică, Istorie, Arheologie, Traduceri din literatura universală etc., demonstrând varietatea tematică a acestei apreciate publicaţii. În Ex Ponto s-au publicat nu numai texte de poezie, proză, dramaturgie, critică, istorie, ci s-a încercat o recuperare a memoriei cultural-artistice, au fost ru- brici permanente despre literatura martirilor din închisorile comuniste, despre etnografie, interviuri etc.
Ce înseamnă să faci o revistă cultural-literară în condiţiile de astăzi?! Nu este deloc uşor să editezi o asemenea publicaţie, mai ales că ea este „un ve- hicul subtil, care cară, exportă tot ce are mai semnificativ din punct de vedere spiritual spaţiul pe care-l reprezintă, spre cel naţional şi universal, în acelaşi timp, are obligaţia de a aduce din afara lui valorile mari, autentice, pentru ca ele, puse alături de cele ale locului, să dea acestora din urmă dimensiunea şi strălucirea pe care le merită cu adevărat”, spunea Ovidiu Dunăreanu. „As- tăzi, Dobrogea, Constanţa nu mai sunt locuri de margine cum au acreditat (şi mai acreditează!) unii egocentrici, găunoşi, aroganţi şi închipuiţi, care nu au chemarea să le perceapă magia şi subtilitatea, care nu au înţelepciunea de a se adăpa şi statornici aici –, ci un spaţiu al celor temerari, un spaţiu de civilizaţie autentică, de continuitate şi sinteză omenească binecuvântat de Dumnezeu. Cel puţin la Constanţa, în ultimele două decenii şi jumătate, imaginea lumii de provincie – mărginită, meschină, roasă de invidii şi bântuită de aspiraţii mărunte, ridicole, populată de inşi cu ochi: aţintiţi spre capitală, gata să admire bovaric pe toţi cei picaţi de acolo – s-a spulberat”, continuă redactorul şef (Polifoniile sinelui, p. 248). De altfel, şi Mircea Muthu, autorul Balcanismului literar românesc, menţiona că marginea şi „balcanitatea” au fost receptate negativ, în mod eronat, din cauza unor circumstanţe istorice neelucidate îndeajuns de către aşa-zisele culturi ale hegemoniei occidentalo- centrice. Mircea Muthu aminteşte de predispoziţia spre diegeză (povestire) a literaturilor din Peninsula Balcanică. Poate că ar trebui să cercetăm mai mult tipul sud-est european şi condiţia geoistorică, să căutăm esenţa lui filosofică şi ontologică, reperabilă în produsele estetice profunde, în mioritismul şi orfismul baladelor şi doinelor noastre populare. Poate că aşa vom muta „centrul” la „periferie”, oferind un alt model creativ, nu doar recreativ, nu doar unul estival, ci un interval cultural autentic.
Avantajul revistei Ex Ponto. Text/ imagine/ metatext este că, pe lângă o echipă de profesionişti, vede lumina tiparului la Editura Ex Ponto unde s-au publicat aproape toate cărţile cele mai valoroase din ultimele decenii ale au- torilor dobrogeni. Suntem de acord cu Ovidiu Dunăreanu care susţinea că Ex Ponto poate fi o altă „condică a marilor şi micilor praznice”, a lumii culturale, literare şi artistice, a artelor plastice contemporane, a istoriei, arheologiei, etnologiei şi interferenţelor culturale din ţinutul aureolat de legendă, care este Dobrogea, vatră veritabilă şi rafinată de civilizaţie, adevărat focar de întreţinere vie şi continuitate a elementului românesc la ţărmul Mării Negre (Polifoniile sinelui, p. 253). Cărţile şi revistele constituie şansa culturii dobrogene de a se face cunoscută la nivel (inter)naţional. Chiar dacă Dobrogea este o margine de ţară, acolo unde există o lume culturală, cu evenimente deosebite şi va- loroase, marginea poate deveni centru. Marea diversitate culturală şi Marea Neagră constituie ieşirea în lume a dobrogenilor şi prin publicaţiile contem- porane care deschid punţi spre orizonturile universalităţii pentru a valorifica şi promova cultura noastră.
Nădăjduim ca Ex Ponto şi celelalte reviste literare să reprezinte cu succes acest topos noetic, aflat sub semnul ovidian, un spaţiu binecuvântat care tre- buie să fie o altă Compostela. Ne dorim să fie reluate evenimentele culturale de la Mangalia, Festivalul de literatură de la Neptun, recitalurile muzicale, expoziţiile, întâlnirile culturale, să se organizeze pelerinaje la „Betleemul românesc”, aşa cum i se spune Peşterii Sfântului Andrei din Dobrogea, şi la Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Dervent. Numai aşa ne vom vindeca de bolile lumii contemporane şi vom regăsi centul spiritualităţii. La mulţi mesa- gerilor culturali porniţi din spaţiul pontic!