CORINA-MIHAELA APOSTOLEANU ‒ Inițiative culturale în Dobrogea de Sud: ziarul „Crainicul”

Ziarul „Crainicul” a avut o foarte scurtă perioadă de apariţie, 25 februarie – 16 mai 19311 și, în ciuda acestui fapt, s-a dovedit o publicaţie interesantă, cu informaţie densă; între colaboratori menționăm pe Octavian Moşescu2, G. Murnu3, Ion Pillat, Camil Petrescu, Ion Simionescu4, Grigorescu5. „Au apărut șase numere, cu un total de 20 pagini. Fiecare număr are o Cronică agricolă, Cronică culturală și Cronică sportivă”.6 Se publicau informaţii şi ştiri cu caracter general, fiecare dintre semnatari „având complecta şi exclusiva răspundere a celor ce scrie”. Tipografia „Gutenberg7” din Bazargic asigura ziarului o anume ţinută a condiţiilor grafice8.

În numărul 1, editorialul cu titlul „În jurul apariţiei ziarului Crainicul” este semnat de Octavian Moşescu şi aduce în atenţie importanţa apariţiei perio- dicului în zona Dobrogei de Sud, revigorând ideile din „Coasta de Argint9 şi anume relaţia dintre peisajul excepţional al „Văii fără de iarnă10”, domeniul preferat de reverie şi inspiraţie şi lumea artistică românească a vremii11. Este cunoscut faptul că anii `30 ai perioadei interbelice au fost unii dintre cei mai bogați în literatura și pictura dedicată Dobrogei de Sud. Boema scriitorilor și a artiștilor plastici găsea în peisajul solar tematica „ideală” pentru exprimarea în culori vii și unice, prin diversitatea geografică și etnică a regiunii. Astfel, Dobrogea de Sud era o bună școală de literatură și artă pe care toți autorii o apreciau ca atare.

Tot în acest prim număr se prezintă atracţiile Balcicului, dar şi locurile cu semnificaţie istorică şi sentimentală, respectiv capela în stil bizantin „Stella Maris”, construită la cererea Reginei Maria, pentru momentele de reculegere; după cum era cunoscut, Regina, exprimându-şi admiraţia faţă de peisajul marin de la Balcic şi construindu-şi acolo palatul binecunoscut, îşi va dori ca bise- ricuţa „Stella Maris” să îi adăpostească inima, în mod simbolic. Aşezământul fusese construit de curând de meşterul zidar Gaetan Denize, iar pictura i-a fost executată în anul 1930 de către Anastase Demian şi Tache Papatriandafil.

Cronica evenimentelor culturale este o prezenţă constantă în toate nume- rele. Sunt menţionate numeroasele activităţi ale Universităţii Libere12, precum şi reprezentaţiile teatrale susţinute de profesionişti şi amatori, lansările de carte ori şezătorile cu diferite tematici.

Ziarul îşi doreşte să fie o oglindă a evenimentelor cât mai diverse şi astfel, cinematograful, aniversat la 35 de ani de existenţă, îşi găseşte, la rândul lui un ecou într-un eseu consistent.

În numărul 3 din 28 martie, Ion Simionescu face o descriere cu certe virtuţi literare ţinutului Caliacra-Ekrene, despre care se ştie că avea una dintre cele mai frumoase plaje şi o intensitate unică a luminii solare, elemente geografice convertite în imagini poetice.

Admiraţia scriitorilor pentru unicitatea peisajului Dobrogei de Sud s-a meta- morfozat continuu în pagini de literatură, iar nr. 4 din 12 aprilie al „Crainicului” se constituie într-un eveniment editorial, prin contribuţia a cel puţin două nume importante ale literaturii române: Ion Pillat şi Camil Petrescu.

Ion Pillat semnează „Balcic biblic”, creaţie pe care o dedică lui G.D. Mu- gur13 şi „Balcicul de seară”, adresată lui Octavian Moşescu și datată de poet în 1929.

Imaginile exotice din „Balcic biblic” sunt în deplină consonanţă cu vechi reprezentări creştine, aluzie la vechimea aşezării şi la tumultul istoric pe care l-a străbătut14:

Pe piatra asta veche la care vii, cadână,

Cu vasul de aramă în seară la cişmea,

Sedea Samarineanca tăcută la fântână

Aşa cum stă de veacuri în Evanghelia mea.

Din luntrea asta veche culcată peste plajă,

De careai prins la soare, pescare, un năvod,

Apostolii odată svârliră a lor mreajă

Pe apele sfinţite în vremea lui Irod.

Şi sub smochinul ăsta, bătrân ca amintirea,

Sub care stai de pază, vier cu cap de sfânt,

Grăia Galileanul, cum spune povestirea,

Când pilduia Scriptura cea bună pe pământ.

Şi pe asinul ăsta pe care, grădinare,

Ţi-aduci la târg harbujii şi poama, azi ca ieri,

Venea Mântuitorul aşa încet, călare,

Pe drumuri înverzite cu foi de palmieri.

Remarcabil este eseul dedicat Balcicului de Camil Petrescu. Prozatorul, la rându-i unul dintre scriitorii prezenţi adesea la festinul literar al Balcicului, exersează o descriere de peisaj, cvasi-inexistentă în romane: „Pentru oamenii de ştiinţă Coasta de Argint este o intercalare climatologi- că, un colţ mediteranean rătăcit şi păstrat în ţinuturi continentale, asemeni unei moştenri atavice, răsărite inexplicabil peste multe generaţii, asemeni, dacă vreţi unui vas de preţ îngropat şi păstrat de sute de ani în straturile adânci ale unui pământ arabil. Dar pentru cel care e rob magiei cuvintelor şi pentru cel încercat de ispita imaginaţiei, Balcicul înseamnă un alt soiu de intercalare, nu mai puţin surprinzătoare (pentru cineva venind dinspre Carpaţi, ca aceea climatologică). E ca o lumină nouă în fierberea măruntă a cerului şi a mării, în reflexul văros al râpelor şi caselor. Dar mai ales privit de pe mare, aşa cum trebuie să apară călătorilor pe valuri, cum desigur apărea corăbierilor venind aci din larg, acum sute de ani, portul acesta cari nu-i mai azi nici port, nici capitală de judeţ, tulbură şi mai viu închipuirea. Golful mare cu conturul de petală albastră, oraşul etajat în amfiteatru cu casele întărite cu ziduri şi sus- ţinute de terase, cu chioşcuri de siluete de geamii, pare un decor de teatru, înrudit cu cadrele care mă fascinau de copil, când cuvintele mă vrăjeau, fără să le pot preciza înţelesul. Trebizonda”15.

Tematica religioasă este reprezentată de poezia lui St.O. Iosif, „Iisus”, publicată în apropierea Sărbătorii Paştelui, 28 aprilie 1931:

Iisus, copil, la sânul maicei sale;

Păstori se miră, magi i se închină.

 

Un zâmbet liniştit, blând, fără vină,

Şi totuşi nu ştiu ce ascunsă jale,

Ce presimţiri de chinuri ideale

Umbresc în taină faţa lui divină.

 

Ştiai de-atunci, Iisuse, tu c-odată,

Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată,

Vei îndura batjocura şi-amarul,

 

Şi-ncununat cu spini, urcând Calvarul

Pe umăr crucea singur ţi-o vei duce

Şi vei muri, strigând la cer, pe cruce?”…

Cu toate că s-a manifestat efemer între publicaţiile periodice dobrogene şi naţionale şi nu avut o direcţie clară, ziarul „Crainicul” a publicat texte valo- roase, dar aceasta numai pentru că scriitorii colaboratori erau dintre cei mai importanţi în epocă, şi astfel se dovedeşte a fi o sursă demnă de cercetare pentru istoria literară, ce se bazează adesea pe apariţiile de mare întindere cronologică, ignorând faptul că scriitori importanţi au colaborat intens la ziare şi reviste de provincie.

Grafica elegantă a paginii tipărite dovedeşte profesionalismul grupului de colaboratori şi categoria de public elevat căreia i se adresa.

---

1. Apariția ziarului este consemnată în „Dacia”, An 18, nr. 42, 16 mar. 1931, 3.
2. Octavian Moșescu (n. 23 mai 1894, Tâmboești ‒ 23 aprilie 1982, Râmnicu Sărat), profesor, director al gimnaziului şi primar al oraşului Balcic între 1930-1932 şi 1938-1940. Amintirile sale despre Balcicul artistic și literar sunt extrem de valoroase și din această perspectivă, Octavian Moșescu a depășit granițele cunoașterii locale dobrogene a activității sale culturale.
3. George Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia – 17 noiembrie 1957, București), scriitor, traducător și istoric. A fost membru al Academiei Române. Este cunoscut pentru excepționala traducere în limba română a celor două epopei, „Iliada” și „Odiseea”.
4. Geograful Ion Simionescu (n. 10 iulie 1873, Fântânele, județul Bacău – 7 ianuarie 1944, București) era un mare admirator al ținutului dobrogean despre care afirma: „Păşind prin Dobrogea, ori unde, la nord mai mult decât la sud, te cuprinde un sentiment de melancolie, de linişte supremă, nu însă melancolia distrugătoare, apăsătoare, ci blândă, revelatoare, asemenea celei pe care o simţi intrând într’un cimitir cu mormintele numai flori. În Dobrogea, nu poţi spune că te simţi doborât de măreţia naturii, nici ridicat ca pe aripi, ca atunci când ai fi pe înălţimile Carpaţilor, ci te învăluie o linişte asemenea cu aceea, pe care ni-o descrie Carlyle: «Parcă auzi şi oile cum pasc!». În acelaşi timp este şi o recreare sufletească adusă de zările largi întinse, inundate de lumină fosforescentă uneori, ce naşte o captivare a sufletului, până la eterizare”, în Dobrogea: frumuseţi naturale, în Dobrogea românească, lucrare îngrijită de Elsa şi C. Dimitriu-Serea, Editura Acţiunea românească, s.n., s.a. p.38-39.

5. Lucian Grigorescu (n. 1 februarie 1894, Medgidia ‒ 28 octombrie 1965, București), a pictat o serie de peisaje din Dobrogea de Sud.
6. Corina-Mihaela Apostoleanu, Luminița Stelian, Angela-Anca Dobre, Enciclopedia de presă a Dobrogei, Ex Ponto, Constanța, 2020, p. 1
7. Tipografia „Gutenberg” este menționată pe manșeta unui număr mare de ziare ale epocii, de exemplu, „Căminul nostru”, „Coasta de Argint”, „Farul Caliacrei”, „Poporul”, „Semănătorul” etc.

8. Publicația poate fi consultată în formatul ei original la Biblioteca Academiei Române; la Biblioteca Județeană „Ioan Roman” Constanța se află o copie pe microfilm, în curs de digitizare.
9. Revista „Coasta de Argint” era publicația Universității Libere din Balcic și a apărut între 2 aprilie 1928 și 1 septembrie Între colaboratori se numărau intelectuali și scriitori de prim rang ai perioadei interbelice: Emanoil Bucuța, Nicolae Iorga, Adrian Maniu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Ion Simionescu, Vasile Voiculescu.
10. Valea râului Batova purta acest nume.
11. Geograful Munteanu-Murgoci, aflat în anul 1913 în croazieră pe Marea Neagră numeşte această zonă „Coasta de Argint”.
12. Universitatea liberă „Coasta de Argint” s-a înființat în anul 1926, la Între conferențiarii Universității îi menționăm pe: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga. Este perioada în care se deschide primul Muzeu al Dobrogei.
13. D. Mugur (1879-1949), scriitor, a colaborat la revista „Coasta de Argint”. El este și autorul cărții de prezentare turistică, „Două orașe: Mangalia și Balcic”, București, s.n., s.a.
14. În Antichitate, așezarea a purtat numele de Dionysopolis, după numele zeului Dionysos. Orașul a fost întemeiat în secolul 6 Hr de către coloniști greci veniți din mai multe cetăți.
15. An 1, nr. 4, 12 aprilie 1931, p. 1.