BRAŇO HOCHEL

(22.07.1951, Bratislava, Republica Slovacă – 11.04.2015, Bratislava)

Poet, prozator, dramaturg, traducător, lingvist, doctor în filo- logie, conferențiar la secția de engleză a Universității Komenský din Bratislava; a fost profesor invitat la universitățile din Moscova și Pittsburgh. Colaborator, redactor la diverse reviste de cultură din Slovacia. Din 2001, redactor șef al revistei de cultură actuală RAK. Între anii 2002‑2006 a fost primul locțiitor al primarului municipiului Bratislava. A publicat mai multe volume de poezie: Úryvky z kríža (Fragmente din cruce, 1970), Predvčerom sme sa krásne milovali (Alaltăieri ne‑am iubit frumos, 1987), Vo štvrtok a iné predbežne (Joi și altele deocamdată, 1992), Poems – Gedichte – Poésie – Wiersze – Versek (1994) ș.a., o selecție de povestiri Gombíky (Nasturi, 1997); de o largă audiență s‑au bucurat piesa de teatru radiofonic Nočný komorný koncert (Concert nocturn de cameră, 1981), drama Gogén (1995, sub pseudonimul Branno Hochelli), precum și piesa de teatru și de televiziune pentru copii Spevák Peter (Cântărețul Peter). A publicat, de asemenea, lucrări științifice: Preklad ako komunikácia (Traducerea ca modalitate de comunicare, 1990), Slovník slovenského slangu (Dicționar de termeni argotici slovaci, 1993). A tradus mai ales din engleză.

Mr Perplex și discipolii săi

II

Ia uitați‑vă, zise Mr Perplex

discipolilor săi și altor mușterii

în restaurantul chinezesc unde

consumau diferite specialități

la masa rotundă din colțul încăperii

personalul chinezesc

consuma cu poftă orez simplu

În cartea Mr Perplex și discipolii săi s‑a consemnat:

Ai casei știu ce e mai bun de mâncat

V

Ascultați, se opri Mr Perplex

în poienița însorită din mijlocul

codrilor și după ce elevii

și turiștii ocazionali au făcut liniște,

le citi poemul Insula lui Selimovici

ce învățăminte tragem de‑aici? întrebară ascultătorii

din poem reiese doar

ceea ce rămâne în noi, le explică Mr Peplex

VI

femeia din tabloul de pe perete, femeia

din poienița cu iaz și cerb

n‑are nicio speranță să ajungă în tablourile noastre

zise Mr Perplex

vorbiți‑ne despre tablourile noastre, l‑au rugat discipolii

cu gândul la pictorii îndrăgiți

niciodată nu vorbesc despre artă

nici despre arta din tablouri, se întunecă la față

și în ziua aceea nu s‑a mai putut intra‑n vorbă cu el

În cartea Mr Perlex și discipolii săi s‑a consemnat:

A vorbi despre artă înseamnă a nu vorbi despre artă.

XI

Mr Perplex și discipolii săi au nimerit din greșeală

la o prelegere de endocrinologie. de vreme ce

șeful îi întâmpină politicos cu un bun venit

au stat să audieze referatul, să se încheie discuțiile, după aceea

puhoiul îi purtă la recepția care a urmat

de unde vă trageți? prin ce străzi

ați umblat în copilărie? era

comuna dvs. natală împrejmuită de munți

sau trona pe șes? Copiii,

cum se jucau acolo? întrebară endocrinologii

și alți participanți la manifestare

discipolii mei știu și dacă vor o să vă spună, zise Mr Perplex

elevii însă au rezistat privirilor interogative,

pentru că nu știau

În cartea Mr Perplex și discipolii săi s‑a consemnat:

Dascălul nu are loc de naștere, copilărie, prieteni din

tinerețe.

Dascălul predă după cum îl îndeamnă mintea.

VIII

luați aminte, zise Mr Perplex, după

ce odată a călătorit cu un autobus de noapte, de cursă lungă,

discipolii săi nu fuseseră acolo și

restul pasagerilor dormeau adânc

astfel

în cartea Mr Perplex și discipolii săi a rămas

o pagină goală

XII

Dați‑vă seama, zise Mr Perplex discipolilor săi

în timp ce priveau, fără să se ferească, la fete, că

tinerețea lor se va veșteji

și nici instrumentele noastre nu vor funcționa veșnic

În cartea Mr Perplex și discipolii săi s‑a consemnat:

Tot ce e viu obosește și cade pradă stricăciunii.

XIV

Fiul de un an jumate se apropie

de ușa de sticlă unde

făceau năzbâtii bâzâitoarele muște

se așezau,

fascinant, iar băiatul

le prindea și le strivea

cum să nu vatămi nicio muscă dacă se oferă chiar ea?

formulă o întrebare retorică Mr Perplex

E băiatul dumneavoastră? întrebă învățăcelul nou venit, dar

până ca Mr Perplex să se întunece la modul serios, îl scoseseră

de‑acolo.

În cartea Mr Perplex și discipolii săi s‑a consemnat:

Câtă vreme ai împlinit un an jumate, ascultă doar.

Library theatre 2

Library Theater 2, ceva ca o sală de lectură, sâmbătă, orele 13.00

biblioteca se deschide la ora două n‑am unde să mă duc

pe avizier la parter câteva anunțuri de închirieri. a fi

aici un pic orientat, să încerc. poate sunt toate

vechi și demult ocupate. sau aș mai economisi ceva

desigur, dacă absolventa de Trinity College mi‑ar fi spus

imediat că hotelul rezervat îl vor achita pe durata a șapte zile,

aș putea

să mă orientez, așa m‑am agățat de prima

posibilitate. Susan părea bună, cam cinci lire pe

zi, dacă n‑o fi vreo chichiță în asta

să vii din latitudinea geografică de la noi în lumea asta pentru o perioadă

mai lungă e cam riscant. desigur multe depind

de condițiile în care îți duci traiul acasă

despre mine pot dezvălui doar că sunt avar. nu

avar, sunt zgârcit. deosebirea constă în faptul că

nu doresc ce nu‑i al meu, sunt doar zgârcit.

mă mir că atât de puțină lume o știe despre mine

odată am întrebat‑o – în legătură cu asta pe o femeie, care mă

cunoștea relativ bine. nu era dispusă să‑mi răspundă. de ce

oamenii nu sunt dispuși să spună direct un adevăr evident?

atrag atenția că nu mi‑e rușine pentru mine. grija, vulgo

zgârcenia, o consider drept trăsătură pozitivă

domnișoară Robinson, domnișoară Robinson, vă rog dați‑mi

încă un castron și farfurie. am decis să nu mor

de foame. help, help, help me, Miss Robinson,

oare sunteți fiica Mrs Robinson, cu care s‑a încurcat

T.S.Eliot?

Pomenesc pre mulți oameni ca să fiu inteligibil? un truc

vechi îi va rușina pe cei care nu cunosc aceste nume

Candida mea a îmbătrânit, cel puțin așa cred. Trebuie că

a îmbătrânit,

de patru ani nu am mai văzut‑o. James Mavor Morell

nu demult a cerut un loc în reședința Bremmer. cine

ești tu, Morell? numele tău mi‑e familiar, dispari

de aici! tocmai l‑am angajat pe Innemann care se poate

să fi coborât tocmai din Vechiul Testament. Innemann cum

era numele tău acolo? sfințească‑se misiunea ta vecinică

și iartă‑ne tuturora greșelile tale și ale noastre

mi‑am interzis să judec cu stomacul. Ginsberg era fascinat

de provincia ghiftuită peste măsură

ținutul dimprejurul orașului Lučenec la fel de necunoscut

ca orice alt ținut din jur

singurul ținut prin care am trecut cu adevărat, este

eul meu puțin numeros. domnul mi‑e martor că îl cunosc

astfel că pot să constat cu toată responsabilitatea că acolo

nu e nimic de admirat

ieri abia ce l‑a sugrumat pe prințul englez am și început

greva foamei în semn de protest. împotriva a ce?

pur și simplu protest

un călugăr budhist din Praga a fost expediat în

satul său natal. când urma să se ridice după douăzeci de ani

și să se arate lumii, calea spre el a fost blocată

care căi mi le‑am blocat eu?

mi‑e teamă că toate

singura cale inteligibilă e nevastă‑mea. după câțiva

kilometri de umblet zgârcit mereu dau de

roșu. dacă nu bag de seamă, se rostogolește înaintea mea

și dă comenzi

am pornit cu atâta avânt că probabil nu voi evita

doi ani în America. rotițele se‑nvârt, mă vor măcina

într‑o mai veche idee a mea

oricâte tentative de a mă strămuta pe altă planetă sunt în cazul

meu sortite eșecului

se deschide librăria, iată‑mă în zbor, domnule Henri, tu fericitule englez!

(octombrie 1989)

Prezentare și traducere

DAGMAR MÁRIA ANOCA

LUCIAN ALEXIU