ANGELO MITCHIEVICI – Despre premiile Filialei Dobrogea a USR din acest an
Pe data de 16 martie 2024 la sediul Bibliotecii Județene „Ioan Roman“ au fost decernate premiile Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România pe anii 2022 și 2023 de către un juriu format din cel care semnează acest articol, profesoara universitară Lăcrămioara Berechet, poeta Emilia Dabu, totodată și coordonatoarea Clubului literar Solteris din Mangalia, prozatorul Ovidiu Dunăreanu, totodată și redactorul‑șef al revistei Ex Ponto, revistă care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, poeta Daniela Varvara, coordonatoarea Festivalului Poezie la nisip. Artistul plastic, unul dintre cei mai cunoscuți ceramiști din țară, Eusebio Spânu, a fost autorul trofeelor înmânate scriitorilor, dar și a expoziției intitulate INFORMALL, iar Cvartetul Ovidius compus din minunații muzicieni, Cristina Dinescu (vioară), Mihai Dunărințiu (vioară), Tănase Garciu (violă) și Ghiorghiță Tănase (cello) a acompaniat cu muzica lui Mozart evenimentul.
De fiecare dată, Gala decernării premiilor Filialei Dobrogea a USR a avut un fast binemeritat, muzica clasică fiind nelipsită, pentru a cinsti literatura și prin câteva dintre artele surori. Dacă acum doi ani locul desfășurării galei a fost Muzeul de Artă din Constanța, de data aceasta evenimentul a fost găzduit de biblioteca județeană „Ioan N. Roman“ din Constanța, locul privilegiat al întâlnirii cu marea litera- tură. În mod evident, acordarea premiilor stârnește rumori și umori, dificultatea inerentă a alegerii dintr‑o ofertă generoasă de carte ține de un echilibru între prețuirea cu argument estetic a noilor generații scriitoricești, cât și a celor vechi a căror operă se adună la capătul unui lung travaliu scriitoricesc și a unor ani. De asemenea, un criteriu de care am ținut cont a fost ca un premiu cel puțin să se îndrepte către o carte care vizează spațiul de cultură și civilizație dobrogeană, identitatea acestui loc dintre Dunăre și Marea Neagră, încărcat de istorie și de mitologie. Nu văd cum am putea vorbi despre literatura dobrogeană în sens larg, fără a identifica și acele opere care o reflectă în mod emblematic. Filiala își prețuiește și seniorii, așa că la o anumită etate, când opera s‑a împlinit fără a se încheia neapărat, un scriitor senior primește Premiul pentru întreaga operă în care intră nu numai literatura, dar și tot ceea ce el a făcut pentru literatură de la îngrijirea unor reviste literare, organizarea unor festivaluri de literatură, cerce- tarea în domeniul filologic la publicistică și propria sa creație. Nu văd cum am putea înainta fără o tradiție, fără istoria făcută de generațiile mai vechi, fără memorie, fără respectul față de aceste generații. De asemenea, toate genurile literare trebuie luate în considerație, și aici dramaturgia și traducerile nu au o reprezentare consistentă. Este un minus care va trebui transformat într‑un plus în anii care vin. De asemenea, se poate întâmpla ca un autor să scoată doi ani la rând cărți bune și să fi premiat deja prima carte. Și acesta este un moment dificil pentru că trebuie să acorzi o șansă și altui autor comparabil ca valoare, într‑un firesc al reprezentării pe scena literelor și a altor reușite. Premiile nu sunt un absolut, ele sunt un indicator de valoare, dar și unul de atenție, dar nu exclud alte cărți din orizontul de interes, din zona prestigiului..
Uneori se întâmplă să ai prea multe cărți bune într‑un an, astfel că dincolo de un ex aequo salvator, trebuie să faci o alegere pe care o simți că nedreptățește un talent veritabil, o realizare care ar trebui marcată. De aceea, nu totdeauna premiile spun totul despre momentele frumoase ale unei literaturi, ale unui an literar, dar spun ceva despre felul în care se configurează câmpul literar, ceva despre Republica literelor. Iar cei doi ani 2022 și 2023 ne‑au pus în încurcă- tură, cu multe cărți bune.
În anul 2022 am acordat Premiul pentru proză scurtă lui Augustin Cupșa pentru volumul Străinătate (Humanitas, 2022), al doilea după volumul de povestiri Marile bucurii și marile tristeți apărut în 2013. Augustin Cupșa mai este autorul a două romane, Perforatorii (2011) și Așa să crească iarba pe noi (2017), ultimul fiind cel care l‑a impus atenției criticii. Ecoul existențialist pe care‑l poartă titlul volumului lui Cupșa este în parte justificat, pentru că alienarea pe care autorul o explorează are un context, cel al societății românești postcomuniste. Rar am întâlnit o atât de profundă sondare a banalului, a cotidianului, a marginalității neatribuite ideologic vreunei mișcări.
Premiul pentru roman pe anul 2022 i‑a fost acordat unui romancier deja consacrat, Cătălin Pavel, pentru cartea sa, Toate greșelile care se pot face (Humanitas, 2022). Arheolog de profesie, cu două remarcabile cărți de eseuri, Arheologia iubirii: De la Neanderthal la Taj Mahal (Humanitas, 2019), volum pentru care a primit și premiul Filialei Dobrogea a USR pentru eseu și Animalele care ne fac oameni: Blană, cozi și pene în arheologie (Humanitas, 2021), Cătălin Pavel a făcut din acest domeniu rezervat specialiștilor, unul accesibil unui public larg. Prozatorul este și poet, dar înainte de toate un remarcabil roman- cier. Cătălin Pavel a publicat romanele Aproape a șaptea parte din lume (Humanitas, 2010), Nicio clipă Portasar (Cartea Românească, 2015), Trecerea (Cartea Românească, 2016), Chihlimbar (Polirom, 2017). Toate greșelile care se pot face este un roman distopic, dar care evoluează în universul unui personaj marcat de propriile eșecuri, dar nu demobilizat, un observator lucid al unei lumi care își pierde treptat coerența. Avem configurată în acest roman și o imagine a societății românești contemporane plasată însă într‑un context mai larg al transformărilor politice, al unei dinamici nebune, al goanei după senzațional, mediatizare și imediat.
Premiul pentru întreaga operă pe anul 2022 i‑a fost acordat Aureliei Lăpușan, cu o contribuție impresionantă, cum o atestă lista cărților publicate, la edificarea culturală a spațiului dobrogean. Jurnalist de profesie, cadru universitar în acest domeniu al Facultății de Litere a Universității Ovidius din Constanța, Aurelia Lăpușan a cercetat arhive, monografii, colecții de documente, a utilizat mărturii orale pentru cărțile sale. Moștenirea. Monografie a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“ reprezintă una dintre contribuțiile esențiale vizând figura emblematică a savantei Ana Aslan, carte realizată împreună cu Ștefan Lăpușan, Anca Elena Ștefan sub coordonarea academicianului Victor Voicu.
Nicolae Teoharie a primit Premiul pentru poezie pe anul 2023 cu un volum minunat, Poeme de iertat fericirea, apărut la Tracus Arte. Nicolae Teoharie este un poet discret, de o politețe excesivă cum era și Mircea Ivănescu, care ia pulsul singurătății cu un fel de tandrețe acordată celor fără șansă, unei lumi maladive aflată într‑o fază termi- nală. Ceea ce mă surprinde în tonul acestei poezii este calmul și un soi de luciditate a celor care văd lumea din perspectiva finalului, fără supărare, cu un fel de detașare melancolică.
Premiul Cartea Anului, un premiu care se ivește foarte rar, l-am acordat cărții coordonate de Ion Codrescu, Epistole către Ovidiu/ Letters to Ovid/Lettres à Ovide (Editura Eikon, 2023), o carte alcătuită de autori din România și din întreaga lume, autori care imaginează un dialog cu cel mai mare poet al latinității, Publius Ovidius Naso. Ion Codrescu este un reputat profesor universitar, autor de haiku și haiga cu o recunoaștere internațională, invitat să țină conferințe din Japonia până în Statele Unite. Ideea pe care a avut‑o s‑a concre- tizat după un efort considerabil într‑o suită de scrisori imaginare în care se reflectă personalitatea inconfundabilă a poetului latin, dar și moștenirea sa literară și amprenta afectiv‑reflexivă pe care lectura cărților sale o provoacă.
Am acordat Premiul pentru studii dobrogene pe anul 2023 Anastasiei Dumitru pentru cartea sa Dobrogea Noetică. Repere spirituale și (inter)culturale (Editura Cuantic, 2023), o cartea impre- sionantă și pentru volumul de informație sintetizat de către autoare, o carte menită să sublinieze importanța culturală a Dobrogei pentru România. Critic și istoric literar interesat de opera lui Vasile Voiculescu, Bujor Nedelcovici, dar și de memorialistica universului concentraționar comunist pentru care mărturie stau cele două volume cu același titlu, Vocația mărturisirii, Anastasia Dumitru a procedat la o documentare temeinică, de lungă durată pentru redactarea acestui volum de circa 700 de pagini.
Premiul Pentru întreaga operă pe anul 2023 i‑a revenit lui Ioan Florin Stanciu, poet și prozator, un romancier foarte înzestrat, Cinema Orient apărut la editura Junimea în 2016 fiind unul dintre reperele inconturabile ale literaturii dobrogene. În 2023 i‑a apărut un excelent volum de povestiri, Ritualuri de taină, la Editura Junimea. Ioan Florin Stanciu are ceva din comicul trist la lui Ioan Groșan, din subtilitatea ludicului volubil‑inteligent al unui Danilo Kiš sau Bohumil Hrabal, care intră în miezul lucrurilor pe nesimțite, pe firul unei anecdote care se transformă în fabulă existențială.
Premiile pe acești doi ani care s‑au scurs pe nesimțite onorează marea literatură și contribuie la edificarea culturii și civilizației dobrogene.
ANGELO MITCHIEVICI
Președintele filialei