#79 decembrie 2023,  Lecturi,  METATEXT

ALINA COSTEA ‒ De sezon?! (Yoko Tawada); Gotic, cu plăcere! (Alina Gălbează)

De sezon?!

Yoko Tawada este o reputată scriitoare japoneză, născută  în 1960, care a debutat cu nuvela Călcâie pierdute și a fost distinsă cu numeroase premii, ca de pildă, cel pentru Ultimii copii din Tokio, după cum se prezintă succint pe coperta trei a editurii Polirom unde a apărut în 2022 romanul acesteia Memoriile unui urs polar. De asemenea, se indică faptul că scrierile autoa- rei „investighează adesea inadecvarea la sistemele culturale, legitimitatea ideologiilor politice și a sistemelor sociale, dar și posibilitățile creatoare ale intersecțiilor lingvistice.”

Toate aceste informații par suficiente pentru a alege lectura acestei cărți, însă potențialul cititor va descoperi că există mult mai multe lucruri ascunse între paginile romanului decât pare la prima vedere. În primul rând, titlul oferă o sugestie cumva de sezon și ar cadra cu troienile de zăpadă pe care ni le- am imagina în jurul sărbătorilor de iarnă. Evident că romanul nu este doar o poveste cu urși polari și ținuturi de gheață, iar descoperirea adevăratei mize a poveștii trebuie să vină de la un cititor detectiv destul de determinat pentru că debutul textului se arată greoi și oarecum confuz. Nu știm cine povestește și nici de ce povestește, însă ițele poveștii se vor descurca treptat, cu răbdare și cu dorința de a experimenta un alt fel de scriitură, străină de cea clasică, europeană.

Așadar, avertizăm că propunem spre lectură un text dificil care poate contraria și răsturna toate stereotipiile noastre de percepție, fapt pentru care, trebuie să apreciem și efortul întreprins de traducătoare, Monica Tamaș, în a păstra poezia subtilă a descrierilor și a imaginilor rememorate, transportând, astfel, sensibilitatea scriitoarei japoneze din limba germană în limba română, și realizând prin acest efort, un trasplant lingvistic și cultural de mare finețe.

Memoriile unui urs polar se revendică de la o structură tripartită, fieca- re bucățică de poveste având un protagonist și fiecare fiind narată dintr-o perspectivă distinctă: „Teoria evoluționistă din perspectiva bunicii” (bunica ursulețului Knut, născută în URSS, plecată în Germania de Vest și Canada și apoi ajunsă în RDG, scrie și trăiește la circ, transgresând limitările de regn și părând a fi om în toată regula), „Sărutul morții” (cuprinde istoria ursoaicei Tosca, expusă prin mijlocirea dresoarei ei, Barbara, care reușește și ea să depășească limitările impuse de specie) și „În amintirea Polului Nord” (po- vestea nașterii lui Knut, într-o grădină zoologică din Berlin care coincide cu relația maternă, din nou indiferentă la diferențele dintre om și animal, dintre acesta și îngrijitorii săi, mai întâi Matthias și apoi Christian care-l învață pe ursuleț despre lume). Trei părți așadar, ce se leagă, dar care se și deosebesc și care pot fi lecturate în diverse moduri.

O primă sugestie ar fi cea a focalizării atenției pe descriere, așa cum o făcea Balzac, în bună tradiție europeană și pentru care știm că descrierea amplă era o modalitate de a împinge narațiunea și mai departe. Ceea ce scriitoarea japoneză adaugă este preferința pentru senzorial (ce amintește de un alt francez, Emile Zola), dublată, în istorie, de încercările urșilor de a învăța trucuri de circ, de a-și adapta trupul greoi la mersul pe bicicletă sau de a contracara pedepsele corporale împărțite de dresori dotați cu mai puțină empatie, precum Ivan, un ucrainian înrăit de soartă și de mediu: „În urechi îmi crescuse mucegai, fiindcă nimeni nu mai vorbea cu mine. …Urechile mele auzeau numai scrâșnetele tramvaiului și rugineau întocmai ca roțile unui tramvai ruginit.”

În direcția abordării istoriei contemporane, a câtorva decade din a doua jumătate a secolului XX, narațiunea lui Yoko Tawada permite contopirea isto- riei urșilor polari cu istoria zdruncinată a Europei care se vede sfâșiată între dictaturi și democrații, între Est și Vest. Tot în această falie istorico-politică trebuie încadrată și preocuparea pentru drepturile animalelor care este dis- cutată tangențial pe măsură ce povestea înaintează: „Pe atunci în Germania se desfășura o mișcare de protest împotriva exploatării animalelor de circ. Reprezentanții acestei mișcări afirmau că dresura leza drepturile umane ale animalelor. Spuneau că animalele ar fi mai asuprite în Blocul de Est decât în Vest.” Probabil că prin asuprire ar trebui să înțelegem și cea a oamenilor dacă ar fi să decodăm politic și să considerăm granița fluctuantă dintre regnuri așa cum apare ea la Yoko Tawada în acest roman, însă este o chestiune de interpretare.

Prin urmare, fie că alegem să citim această carte ca pe un periplu în lumea celor care nu cuvântă (ca să ne folosim de o sintagmă extrem de cunoscută cititorilor români), fie că vom interpreta acest roman ca pe unul politic, reco- mandăm acceptarea unei asemenea provocări luând în considerare faptul că scriitoarea japoneză nu este accesibilă tuturor, însă poate oferi trufandale prețioase oricărui cititor-căutător de comori.

Gotic, cu plăcere!

Editura Universitară este cunoscută pentru calitate, pentru discreție, dar mai ales pentru suportul oferit profesorilor din învățământul universitar prin publicarea și promovarea lucrărilor acestora.

În același timp, însă, vizibilitatea unei asemenea întreprinderi rămâne limitată prin chiar natura ei și a publicului receptor, alcătuit din studenți, alți profesori, specialiști. De aceea, găsim că este oportun să semnalăm o apariție editorială de acest gen, Jane Austin’s Dark Side. Northanger Abbey, sem- nată de Alina Gălbează care predă limba engleză ca limbaj de specialitate la Universitatea Ovidius din Constanța studenților de la facultățile cu profil nefilologic.

Analiza romanului lui Jane Austen, indicat în titlu, alături de un interesant periplu în viața acesteia, a fost realizată într-o manieră fluentă, ușor de par- curs, plăcută la lectură. Cititorul, fie că este specialist sau doar profan, va găsi în această carte parfumul Angliei de secol XVIII, va înțelege uzanțele unei societăți aristocrate, importanța culturii și a educației. Mai mult, cititorul se va putea plimba, imaginar, prin mijlocirea scriiturii, pe străzile din Bath, la braț cu Jane Austen și cu familia acesteia și își va da seama că personajul istoric nu se poate detașa total de scriitor, că viața, mediul în care a trăit scriitorul în cauză nu are cum să fie eludată din rândurile pe care acesta le așterne pe hârtie, ba dimpotrivă. Biografismul poate părea unora de modă veche, dar din ce în ce mai mulți cercetători par a-l considera pentru că în puțini creatori viețuiesc mai mulți indivizi, poate doar în cei cu tulburări de personalitate.

Structura cărții este dată de trei capitole: primul se referă la contextul social și cultural în care a trăit romanciera în discuție, cel de-al doilea tratează trăsăturile gotice ale romanului Northanger Abbey, iar cel de-al treilea capitol explorează intenționalitatea scriiturii în raport cu intenționalitatea autorului, concepte de teorie literară care pot fi transplantate și pe alte texte corpus și pot servi drept model și altor cercetători.

De ce recomandăm așadar această apariție editorială? În primul rând, cartea oferă celor interesați un suport teoreric necesar, alături de o lectură lejeră care te transportă într-o epocă de grație, o epocă a domniei cărții și a educației. În al doilea rând, un atare volum dă măsura eforturilor pe care uni- versitarii le fac pentru dezvoltarea lor profesională, cât și pentru dezvoltarea studenților lor, eforturi care, de multe ori, rămân, pe nedrept, neobservate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *