ION TIȚA CĂLIN ‒ Lucian-Iorgu Dumitrescu sau regăsirea Ostrovului

Lucian-Iorgu Dumitrescu a fost omul dăruit de Dumnezeu să-și facă prieteni buni și trainici. Mie, de la prima vedere mi-a stârnit respectul, de la a doua, am ajuns să-l admir, iar de la a treia, să-l iubesc.

Destinul și pasiunea scrisului au făcut ca existențele noastre să se inter- secteze în urmă cu trei decenii, în redacția ziarului „Cuget Liber”.

Prin 1992, adică pe vremea când medicul stomatolog Lucian-Iorgu Du- mitrescu își începea colaborarea la acest ziar, eu făceam o schimbare de drum în viață. După ce servisem timp de 17 ani Șantierul Naval Constanța, în calitate de sociolog, făcusem pasul spre gazetărie, la respectiva publicație.

În anii care au trecut, ne-am întâlnit de mai multe ori pe culoarul redacției. Medicul militar, ieșit la pensie, a intrat slugă la condei. Vreme de aproape două decenii, tabletele lui, peste 350 la număr – contabilitatea a ținut-o autorul ‒ au fost găzduite de publicația noastră la rubricile de autor: „Hronic dobrogean” și „Cronica pestriță”. Astfel a reușit să-și traseze propria traiectorie editorială și să fie prețuit de cititorii ziarului „Cuget Liber”.

Însemnările sale s-au constituit într-o rememorare plină de sensibilitate și farmec, uneori copleșite de nostalgie, a unor evenimente și întâmplări pe- trecute de-a lungul unei jumătăți de veac, în spațiul dobrogean. De multe ori, incursiunile sale într-un trecut poate prea idilic, se terminau printr-un plonjon într-un prezent debusolat, a cărei tablă de valori se răsturnase. Autorul folo- sea metoda comparației cu trecutul pentru a critica prezentul aflat în derivă.

În cel de-al 80-lea an al vieții, medicul-publicist a „îndrăznit” să adune, într-un volum, o parte dintre tablete, sub titlul „Hronic dobrogean”. Cartea este, însă, mai puțin o cronică în adevăratul sens al cuvântului. Este un caleidoscop sentimental, expresia unei conștiințe care a privit lumea, istoria, viața, cu inima. Este totodată o declarație de dragoste față de spațiul în care a copilărit – Ostrovul ‒ față de oamenii pe care i-a întâlnit în tinerețe, o declarație repetată obsesiv în fiecare tabletă, în fiecare frază tipărită.

Mă bucur că – sub îngrijirea prietenului nostru comun, Ovidiu Dunăreanu, un fiu al Ostrovului – cartea s-a închegat, a căpătat mai multă consistență. În locul unei alăturări de tablete – multe dintre ele mai curând reportaje – s-a născut o lucrare cursivă, ca apa Dunării la Borcea.

Comuna Ostrov este buricul Pământului în această carte. Totul s-a întâm- plat acolo, totul se leagă de ea: amintirile, visele, speranțele. Universul are armonie, trecut, memorie și viitor datorită Ostrovului. Dar apelul la comuna de pe malul Dunării are în această carte și o altă semnificație. Orice nume ar fi purtat și oriunde ar fi fost situat pe hartă, locul copilăriei rămâne ostrovul vieții fiecăruia dintre noi. Este refugiul în care te adăpostești, măcar în imaginație sau în vis, ori de câte ori vânturile și valurile vieții îți sunt potrivnice, ori de câte ori te cuprinde amocul.

În ostrovul personal, te simți în siguranță, îți regăsești ființa rătăcită.

Prietenul nostru Lucian-Iorgu Dumitrescu asta ne spune de fapt în cartea sa: Întoarceți-vă, din când în când, în ostrovul copilăriei, întoarceți-vă la ră- dăcini! Veți regăsi armonia, frumusețea, ceea ce este cu adevărat important și valoros în această lume!

*

Lucian-Iorgu Dumitrescu (23 octombrie 1928 – 10 iunie 2017) s-a născut pe malul Dunării, la Ostrov. După absolvirea Facultății de Medicină, a dedicat 53 de ani de viață activității profesionale, din care 40 de ani de spital. Timp de 36 de ani a activat la Spitalul Militar Constanța. În calitate de șef al serviciului de stomatologie și chirurgie buco-dentară, a transformat secția de stomatologie într-una de educație pentru generații întregi de medici stagiari. De-a lungul îndelungatei sale cariere profesionale, a tratat peste 400.000 de bolnavi.

Cronicar talentat, Lucian-Iorgu Dumitrescu a fost vreme îndelungată co- laboratorul ziarului „Cuget Liber”, care i-a găzduit rubricile de autor: „Hronic dobrogean” și „Cronica pestriță». Unele dintre acestea au fost adunate în cele două volume de memorialistică: „Hronic Dobrogean”, publicat în 2009, și „Sertarul cu amintiri”, apărut în 2012. La vârsta de 85 de ani și-a surprins cititorii cu volumul de proză umoristică „Vacanță cu rabla. Comoara din turn” (2013), care dezvăluie talentul său de strălucit povestitor.